Cu mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad voievod, a zidit şi a săvīrşit această biserică, iunie 24, īn anul 6969 indictionul 9.*
Este slova domnitorului Vlad Ţepeş, săpată īn piatră la pisania bisericii cu hramul Sf. Ierarh Nicolae (1461) pe care a ridicat-o īn curtea domnească de la Tīrgşor. Curtea domnească de la Tīrgşor?!?. Adică satul ăla la mai puţin de 10 kilometri de Ploieşti a fost curte domnească?!
Ei bine, da! Azi vorbim de Tīrgşoru Vechi,
dar in locurile astea prahovene s-au găsit necropole sarmate, geto-dace şi
chiar germanice. Iar pīnă să intre īn hrisoavele medievale denumirea de
Tīrgşor, aici a existat şi un castru roman.
După cum īi spune şi numele, aşezarea medievală este legată de un tīrg, de
treburi negustoreşti. Pentru diminutival, spun istoricii, trebuie să privim
către Tīrgovişte: să se evite confuziile şi să fie
respect
administrativ.
Astfel că prima menţionare a Tārgşorului ca localitate
este īntr-un hrisov din 6 august 1413 dat de Voievodul Mircea
cel Bătrān ce cuprinde acordarea unor privilegii domneşti
negustorilor. Cu aceasta īncepe perioada de īnflorire a cetăţii Tārgşor.
Construit pe o movilă naturală, străjuită de ziduri puternice şi īnconjurată
de rāul Leaota, oraşul era un bun adăpost pentru domnitori, boieri şi
negustori. Īnsemnătatea lui a crescut datorită poziţiei sale pe drumul
comercial ce lega Braşovul şi Europa Apuseană
de Constantinopol, determinānd voievozii să construiască aici
o curte domnească. Maxima dezvoltare este la īnceputul sec. XVI, decăderea
īncepīnd de la sf. sec XVI. Motive geo-politice.
Īn prezent, biserica
voievodală din Tīrgşoru Vechi este īnconjurată de numeroase ruine, acestea
īntinzīndu-se pe o suprafaţă de cīteva hectare.
Dar biserica lui Vlad Ţepeş nu a fost nici prima, nici
singura din curtea domnească de la Tīrgşor. Cronicile pomenesc şi ctitoria lui
Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş), amintesc şi pe
Vladislav al II-lea, ucis chiar pe uliţele tīrgului. De altfel, una
din legende spune că Vlad Ţepeş a ridicat sfīnta biserică tocmai pentru
păcatul uciderii lui Vladislav, asprul domn nefiind străin de crimă.
Perioada cea mai frumoasă a Tārgşorului este legată de Sfāntul
Binecredincios Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) care īl numără
īntre cetăţile domniei mele. Cele mai multe hrisoave ale acestui de
Dumnezeu cinstitor voievod sunt emise de la Tārgşor.
Curtea domnească de aici mai cuprinde īn timp şi ctitoriile lui Matei
Basarab şi Mihnea Turcitul.
Căzută īn ruină şi uitare, biserica ridicată de Vlad Ţepeş este restaurată īn anul 1671 de Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672) care, fiind bătrān şi simţindu-şi sfārşitul aproape, o sfinţeşte īnainte de a fi repictată, adăugāndu-i un nou hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Sub păstorirea Părintelui Stareţ Daniil, noua obşte a reīnceput aducerea de jertfă şi laudă duhovnicească Bunului Dumnezeu. Sfāntul Binecredincios Voievod şi Martir Constantin Brāncoveanu (1688-1714) a cărui soţie era nepoata lui Antonie Vodă rānduieşte zugrăvirea bisericii domneşti din Tārgşor.
Īn anul 1752 domnitorul Grigorie II Ghica īnchină Mănăstirea Turnu Mănăstirii Sfāntul Pantelimon din Bucureşti pentru ca printr-o dare anuală egumenii de la Tārgşor să ajute spitalul săracilor de la această mănăstire. Urmează apoi o perioadă de decădere a mănăstirii pricinuită de desele războaie ruso-austro-turce şi de necucernicia oamenilor. Spre sfārşitul secolului al XIX-lea ultimul stareţ, Arhimandritul Ruvim, este nevoit să construiască o nouă biserică şi chilii la celălalt capăt al moşiei mănăstirii, la Crāngul lui Bot (actualul Tārgşorul Nou). Egumenul Ruvim moare īnsă īn chip misterios, obştea monahală de atunci se risipeşte, iar moşia mănăstirii rămāne īn administraţia Eforiei Spitalelor Civile pānă la anul 1948. Părea că şi această biserică urma destinul vechilor locaşuri ale curţii domneşti, zidăria coborīnd īncet către īntīlnirea cu firele de iarbă
Pentru rugăciunile sfinţilor ctitori, bunul Dumnezeu luminează pe cāţiva clerici care cer reactivarea mănăstirii īn iunie 1997 vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist cu a cărui binecuvāntare sfāntul locaş reīnvie. Īn august 1997 sunt transferaţi primii trei vieţuitori de la Mănăstirea Sfāntul Nicolae-Sitaru care reīnnoadă firul sfintelor slujbe după tipicul mănăstiresc. Stareţ al micii obşti nou formate este Părintele Ieromonah Valentin, numit recent exarh de zona al Arhiepiscopiei Bucurestilor (coordoneaza activitatile duhovnicesti-gospodaresti ale celor 13 manastiri din zona Prahovei).
Cu multa credinţă īn Dumnezeu şi din respectul faţă de īnaintaşi, biserica
lui Ţepeş a fost restaurata, obştea a sporit iar mănăstirea Turnu este inclusă
acum īn diverse pelerinaje. Talanţii au fost īnmulţiţi, Harul lucrează.
Creştinii ştiu de ce revin aici: pentru căldura cu care eşti īntimpinat;
pentru cuvintele miezoase, cu sevă patristică dar cu urechea la noutatile
zilei (chiar multimedia) sau şugubeţe, atunci cīnd e cazul, ale părintelui
Valentin. Şi tot creştinul care a călcat pragul sfintei mănăstiri ştie că
orice ar avea pe suflet, mai īntīi trebuie să se aşeze la masă căci e obosit
de drum.
Biserica a fost refăcută după proiectul arhitectului Călin Hoinărescu. A urmat fresca, restaurată şi completată extrem de frumos de pictorul Romeo Andronic. In 2008 s-a obtinut autorizatia de constructie - Restaurarea si consolidarea zidului de incinta al vestigiilor medievale, construirea chiliilor si a staretiei din incinta Manastirii Turnu si utilitati, iar in luna martie a acesui an s-au demarat lucrarile. Putem sprijini aceste lucrari redirectionand cei 2% din impozitul pe venit catre manastirea Turnu.
Fie că vii dinspre Bucureşti, fie că vii de la Ploieşti, drumul spre mănăstirea Turnu trece prin Strejnicu. Parcă pentru a te pregăti pentru o lecţie de istorie cu numeroase momente dramatice, īn goana maşinii nu scapi totuşi o troiţă aşezată undeva la marginea drumului, pe partea stīngă. Troiţa comemorează asasinarea, īn noiembrie 1940, a uriaşului genial: Nicolae Iorga. Istoricul absolut, gazetarul profetic, omul politic (neinspirat), profesorul pentru care cuvīntul erudiţie avea o insuficientă definiţie īn orice dicţionar. Părintele naţionalismului romānesc īn sec. XX, primul agitator politic al veacului tulburat avea să fie īmpuşcat mişeleşte de nişte demenţi pe care nu s-a sinchisit sa-i deranjeze nici vestul, nici estul. Ba mai mult, au lasat impresia unei cooperari transfrontaliere, a interesului comun pentru crima.
* Vlad Tepes (Dracula) - Stefan Andreescu (ed.Enciclopedica,1998)