|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
C 124 • C 125 • C 126 • C 127 • C 128 • C 129 • C 130 • C 131 • C 132 • C 133 • C 134 • C 135 • C 136 • C 137 • C 138 • C 139
Cuvantul 126
Evloghie si bubosul
Un
carturar oarecare, anume Evloghie, pornit fiind din dumnezeiasca dragoste, s-a
lepadat de lume si, impartindu-si la săraci averea sa, si-a lasat pentru sine
putina avutie şi ceva aur. Deci, neputand el sa mai lucreze, s-a facut pustnic.
şi fiind ispitit de lenevire şi neputand nici singur a sedea, a aflat, lepadat
in ulita, pe un oarecare olog, care nu avea nici maini, nici picioare, fara
numai limba. Iar Evloghie s-a fagaduit lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, pentru
numele Tau, voi lua pe acest slabanog si-l voi odihni pe el pana in ziua mortii
lui, ca şi eu, pentru aceasta, sa ma mantuiesc. Si-mi da mie, Doamne, rabdare,
ca sa-i slujesc lui". Deci, apropiindu-se de slabanog, i-a zis lui: "Voiesti ca
sa te iau şi sa te odihnesc pe tine?" şi i-a zis lui slabanogul: "Adevarat,
stapane, voiesc." şi a zis Evloghie: "Ma voi duce sa aduc un catar şi te voi lua
de aici". şi cu multa bucurie slabanogul a primit. Apoi, aducand catarul, l-a
luat pe el şi l-a dus in casa sa si-l ingrijea pe el in toate trebuintele lui.
şi a petrecut slabanogul in casa lui Evloghie cincisprezece ani. Iar Evloghie îi
slujea ca unui parinte si-l iubea pe el cu totul: il spala, il hranea si-l purta
cu mainile sale.
Insa, dupa acei cincisprezece ani, i-a
invrajbit pe ei diavolul, vrand sa lipseasca pe Evloghie de plata, iar pe
slabanog de odihna, şi a inceput a razvrati pe slabanog. Deci, a inceput
slabanogul a se mania şi a grai cuvinte de defaimare: "O, schiopule, o,
schiopule, tu esti rob şi de la stapanul tau ai fugit, ca avutia lui i-ai furat
şi acum, aratand ca esti milostiv, luandu-ma pe mine in casa ta şi ca, prin
mine, voiesti a te mantui". Iar Evloghie se ruga si-i mangaia lui inima,
zicandu-i: "Nu, stapane, nu grai asa, ci spune-mi mie ce rau ti-am facut şi ma
voi pocai". Iar slabanogul îi zicea asa: "Nu-mi trebuie imbunarile tale,
arunca-ma pe mine, ducandu-ma pe ulite, ca nu-ti poftesc odihna ta". Iar
Evloghie îi zicea: "Rogu-ma tie sa te mangai de aceasta mahnire". Iar slabanogul
mai vartos se atata cu mania asupra lui, strigand: 'De acum nu voi mai rabda
viclesugul tau, nu-mi este placuta mie viata aceasta, eu carne vreau sa mananc".
Iar rabdatorul Evloghie i-a adus lui carne, insa, vazand-o, el a racnit iarasi:
"Nu mai pot sa mai fiu numai cu tine singur, ci popor vreau sa privesc". şi i-a
zis Evloghie lui: "Eu iti voi aduce multime de frati". Iar el iarasi cu manie a
grait: "Vai de mine ticalosul, fata ta de acum nu vreau sa o mai vad, iarasi,
imi vei aduce mie de acei care, asemenea tie, mananca painea in zadar". şi s-a
tulburat si, cu necuvios glas, a tipat graind: "Nu vreau, nu vreau, ci la
raspantii voiesc, leapada-ma pe mine, acolo unde m-ai aflat, ca de-as fi avut
maini, m-as fi spanzurat, sau m-as fi junghiat". Caci asa il prinsese pe el
dracul.
Atunci Evloghie, plecand, s-a dus la niste
calugari şi le-a zis lor: "Ce voi face, ca in deznadajduire m-a adus pe mine
slabanogul acesta?" şi i-au grait lui: Pentru ce?" şi a raspuns: "Amar imi face
mie şi nu pricep ce voi face. Sa-l lepad pe el? Dar m-am fagaduit lui Dumnezeu
şi ma tem. Iar de nu-l voi lepada, rele zile şi nopti imi da mie şi nu stiu ce
voi face cu el". şi i-au zis lui aceia: "Sa mergi cu noi la marele Antonie şi
sa-i vestesti lui şi ceea ce-ti va zice tie, aceea sa faci. Dumnezeu iti va grai
tie prin Antonie si-ti va vesti tie". Iar Evloghie, inchinandu-se, i-a ascultat
pe dansii. Deci, amenintand pe ologul, l-a pus intr-o corabie şi a iesit noaptea
şi l-a dus pe el in manastire, la marele Antonie, şi i-a vestit lui pentru ce a
venit. Iar el i-a poruncit sa spuna inaintea tuturor fratilor. Deci, dupa
porunca marelui Antonie, robul lui Hristos, Evloghie a zis inaintea tuturor: "Pe
acest slabanog l-am aflat lepadat pe ulita, negrijindu-se nimeni de el, şi l-am
miluit pe el şi m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea mie darul rabdarii ca sa-l
odihnesc, ca şi eu sa ma mantuiesc prin el şi el sa fie odihnit de mine. Si,
iata, sunt cincisprezece ani de cand suntem impreuna, precum şi s-a descoperit
sfintiei tale, Parinte, şi nu stiu de va fi primit la Dumnezeu ceva din cele
facute de mine in atatia ani, ca osteneala multa imi face acum mie. şi am
socotit sa-l lepad pe el, dar ma zbat numai eu singur. Pentru aceasta am venit
la Sfintia ta, ca sa ma inveti ce sa fac eu şi sa te rogi pentru mine, ca acum
cumplit ma osteneste". Iar marele Antonie i-a grait lui, cu glas greu şi manios:
"Oare il vei lepada, Evloghie? Dar Hristos nu se va lepada de el. Tu il vei
lepada pe el, dar Domnul il va socoti pe el, mai bun decat pe tine". Si, aceasta
auzind, Evloghie s-a inspaimantat. Iar, lasand pe Evloghie s-a inspaimantat.
Iar, lasand pe Evloghie, marele Antonie a inceput a bate prin cuvant pe slabanog
şi i-a grait lui: "Schiopule şi slabanogule, nevrednic cerului şi pamantului, nu
mai incetezi a mania pe Dumnezeu şi pe fratele tau? Au nu stii ca Hristos este
cel ce-ti slujeste tie? Cum indraznesti a te impotrivi lui Hristos? Au doara nu
pentru Hristos s-a robit acesta pe sine, a-ti sluji tie?" Iar, dupa ce l-a
mustrat şi pe acesta prin cuvinte, a mai tacut putin. Si, dupa aceasta i-a
invatat pe amandoi şi le-a zis lor: "Sa nu va abateti de la calea voastra,
fiilor, nicidecum, ci sa mergeti cu pace şi sa nu va departati unul de altul. Sa
lepadati toata intristarea pe care diavolul a aruncat-o intre voi şi cu cinste
şi cu dragoste sa va intoarceti la chilia intru care ati vietuit. Ca ispita v-a
venit voua de la satana, de vreme ce stiu ca amandoi sunteti aproape de sfarsit
şi vrednici de cununi veti fi de la Hristos, acela prin tine, iar tu prin el.
Deci, de acum nimic rau sa nu mai ganditi, ca atunci cand va veni ingerul şi nu
va va afla pe voi impreuna la acelasi loc, lipsiti de cununi veti fi..."
Şi ei, grabindu-se, indata au venit la chilia
lor si, petrecand ei cu desavarsita dragoste, patruzeci de zile, a murit
fericitul Evloghie şi s-a dus la Dumnezeu, iar, dupa acesta, a treia zi, a murit
şi slabanogul şi s-a dus la Dumnezeu, intru vesnica odihna.
din Proloage
• C 124 • C 125 • C 126 • C 127 • C 128 • C 129 • C 130 • C 131 • C 132 • C 133 • C 134 • C 135 • C 136 • C 137 • C 138 • C 139 •
|
