|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
• C 140 • C 141 • C 142 • C 143 • C 144 • C 145 • C 146 • C 147 • C 148 • C 149 • C 150 • C 151 • C 152 • C 153 • C 154 • C 155 •
Cuvantul 149
 Emisiunea
de la Radio România Cultural, 10 iulie 2008,
despre decizia
Sinodului BOR
referitoare la
cazurile episcopilor Corneanu si Drincec
(Continuare)
Cristi Curte(C.C.): Domnule Radu Preda, haideţi să ascultăm ceea a declarat IPS
Nicolae Corneanu după această şedinţă sinodală şi să vedem dacă ceea ce dvs.
previzionaţi se infirmă sau se confirmă. Aşadar, un interviu oferit după şedinţa
sinodală colegului meu, Visarion Alexa, de către Mitropolitul Banatului: [urmează
interviul de aici].
INTERVIU NICOLAE CORNEANU - MINCIUNA CĂINŢEI!
Transcrierea înregistrării audio, interviu Radio România Actualităţi:
„Reporter:
…Legat
de momentul acesta, al Sinodului, cum primiţi decizia Sf. Sinod, I. P.S.
voastră?
Nicolae Corneanu:
Cu toată smerenia şi buna credinţă…Sunt încrezător în realitatea, obiectivitatea
tuturor hotărârilor Sf. Sinod şi nu pot decât să fiu cu recunoştinţă pentru
faptul că Sf. Sinod apreciază şi bunele şi relele aşa cum se cuvine.
Reporter:
A fost o greşeală gestul pe care l-aţi făcut?
Nicolae Corneanu:
Deocamdată Sfântul Sinod a fost, să zic aşa, cu obiectivitate critică
faţă de ceea ce am facut eu, dar e dreptul Sf. Sinod.[remarcaţi care a fost
întrebarea şi care e răspunsul! - nota noastră]
Reporter:
Regretaţi lucrul acesta?
Nicolae Corneanu:
Sigur că îmi pare rău că s-a ajuns la aşa situaţie, dar îmi păstrez
credinţa în bunul Dumnezeu”.
„Sinodul BOR în împrejurarea de faţă a comis un act de iresponsabilitate”
C.C.: Suntem în legătura telefonică şi cu dl. Răzvan Codrescu. Domnia sa a
ascultat această declaraţie a Mitropolitului Nicolae şi aş dori să îl întreb cum
o priveşte. Sunt pe internet diferite comentarii referitor la acest gest care
deja a fost postat. Dvs., domnule Răzvan Codrescu, aţi şi scris referitor la el.
R.C.: Da, bună seara tuturor! Am scris despre lucrul ăsta trăind perplexitatea
pe care probabil că au trăit-o foarte mulţi alţii, în sensul că există o
discrepanţă vizibilă cu ochiul liber între ceea ce declară Comunicatul oficial
al Biroului de presa al Patriarhie Române, anume că Sfântul Sinod a luat act de
regretul şi pocăinţa Înaltului Nicolae şi ceea ce se vede în realitate. Adică
imediat după încheierea şedinţei sinodale, la uşa Sfântului Sinod, în modul cel
mai evident Înaltul Nicolae se eschivează să-şi asume această greşeală. Nici nu
vorbeşte de greşeală, spune „ceea ce am facut eu”. Şi, în general, pare că face
un hatâr
Sinodului recunoscându-i dreptul de a se pronunţa asupra gestului lui, într-un
fel sau altul. Nu am sesizat, în realitate, la Înaltul Corneanu, nici înainte,
nici după această şedinţă sinodală, vreo urmă de regret şi de pocăinţă
autentice. Prin urmare, cred că aicea este viciul de fond al acestei afaceri.
Înţeleg că o măsură radicală cum ar fi fost caterisirea, poate ar fi fost
neavenită în context, poate că Sfântul Sinod nu era pregatit pentru un astfel de
gest radical,
dar o formă de sancţiune trebuia să existe! Şi dacă nu era nimic
altceva, măcar trebuia să i se impună o recunoaştere publică, o profesiune de
credinţă, de dreaptă credinţă publică, cu iertare cerută credincioşilor pe care,
vorba Comunicatului patriarhal, în rândul cărora a produs tulburare şi
cărora le-a fost impus în
continuare ca păstor! Eu întreb următorul lucru: ce ne facem cu acea turmă de la
Timişoara care a fost gata să-l aplaude pentru acest gest pe care Sinodul însuşi
îl recunoaşte ca demn de caterisire? Ori
fiind lăsat în scaun Înaltul Corneanu, înseamnă că sminteala se poate perpetua!
Prin urmare, cred că aşa cum a înţeles să procedeze Sinodul BOR în împrejurarea
de faţă a comis un act de iresponsabilitate. Pentru că sunt două lucruri foarte
importante care trebuie să ne preocupe: În primul rând, această indecizie a
Sinodului, că nu a fost o decizie, ci o indecizie, de fapt, nu face decât să
radicalizeze conflictul dintre tradiţionalişti şi ortodocsişti înăuntrul
Ortodoxiei româneşti, un conflict care nu foloseşte nimănui şi, doi, pune
Ortodoxia românească într-o situaţie extrem de delicată în ansamblul lumii
ortodoxe. Pe de altă parte, nu pot să nu remarc acest lucru, că Sfântul Sinod a
inventat un lucru care nu există în nici o legislaţie religioasa sau laica de pe
faţa pământului. Adică este vorba de
avantajul celui care a păcătuit primul.
„Gestul este demn de caterisire, dar pe ăsta nu-l caterisim. Dacă însă
mai face cineva ca el, îi caterisim sigur şi dăm cu ei de pământ!”
Această dublă
măsură este absolut surprinzătoare! „Pe Tatăl minciunii să-l văd
lăsat în scaun şi de fiii lui am eu grijă pe urmă.” Mi se pare că este extrem de
paradoxală această atitudine a Sinodului şi că Sinodul îşi joacă aici creditul
în faţa propriilor lui credincioşi şi se joacă cu o uşurinţă în faţa căreia eu unul sunt
dezarmat.
C.C.: Domnule Radu Preda, aţi ascultat şi Dvs. declaraţia IPS Nicolae. V-a
confirmat sau infirmat ceea ce aţi spus până acum?
R.P.: Păi confirmă turpitudinea acestui om care recunoştea cu nonşalanţă că a
fost informator al Securităţii, dar şi colaborator al Siguranţei statului, care
a primit fără să conteste decizia CNSAS-ului de colaborare cu Securitatea, fără
să îşi exprime regretul şi nici să facă vreun gest de reparaţie morală faţă de
unele victime care mai sunt chiar în viaţă, chiar în eparhia pe care o conduce
şi care acum, în această chestiune dogmatică, repet, e consecvent propriei
metode şi îşi bate joc, pur şi simplu, de
orice regulă a bunului simţ şi a Dreptului Canonic. Eu sunt
conştient şi o spun cu toată responsabilitatea de profesor de Teologie: astfel
de ierarhi, astfel de modele pastorale sunt
cea mai josnica formă prin care păcatul poate intra nu doar în Biserică
în ansamblu, ci chiar să o conducă. Faptul acesta de a se eschiva,
de a nu recunoaşte în mod clar că ai făcut o eroare, că nu aşa se slujeşte ideea
de unitate, că nu forţând mâna şi nici inducând în confuzie vom ajunge la
unitatea dorită de toţi de altminteri.
Deci modul acesta de a juca o piesă ieftină mi se pare revoltător!
Şi faptul că Sinodul, repet ceea ce am mai spus, a permis jucarea acestei piese
de teatru atât de ieftine, în care actele inerente unui drum al pocăinţei au
fost comprimate într-o singură scenă şi aceea foarte scurtă la rândul ei, modul
acesta, nu pot decât să fiu de acord cu Răzvan Codrescu,
denotă o uşurătate şi o
iresponsabilitate care şi pe mine mă lasă perplex. Ceea ce nu
înseamnă, sigur, că nu trebuie să semnalăm nu în sensul justitiar, ci pur si
simplu cu toată smerenia, dar în acelaşi timp cu toată fermitatea, că
în acest mod Sinodul nu îşi confirmă statutul
de organ suprem al judecăţii şi în acelaşi timp de garant al Ortodoxiei pe plan
local.
C.C.: Pentru că aţi pomenit de acest lucru şi pentru că nu mai avem decât trei
minute, aş dori ca fiecare dintre Dvs. să lansaţi şi o concluzie referitor la
această problemă. Credeţi că gestul pe care Sinodul l-a făcut aseară poate să ne
ducă la o izolare sau o rupere a comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe? Aş
începe cu dl. Radu Preda.
R.P: Vă daţi seama, când se va traduce Comunicatul Sinodului în limbile de
circulaţie ale lumii ortodoxe, ce stupoare
va exista în cancelariile celorlalte Biserici! Pentru că modul
acesta de a îmbina laxitatea cu rigorismul este unic.
Niciunde în practica
canonică şi juridică a Bisericii Ortodoxe nu s-a mai întâlnit aşa ceva!
Aceasta noutate tristă
vă asigur că va trezi
reacţii.
Acum, că va fi urmată
această reacţie de o izolare propriu zisă,
asta o vor vedea ierarhii pe pielea lor.
Când vor merge la Ierusalim sau la Sfântul Munte Athos sau la Moscova şi
vor fi opriţi la uşile
altarului spunându-li-se că nu pot să slujească cu ceilalţi pentru că provin
dintr-o Biserică care are nişte probleme canonice nerezolvate.
Pentru sugestii, propuneri si comentarii scrieti la adresa de e-mail:
contact@turnu.ro
• C 140 • C 141 • C 142 • C 143 • C 144 • C 145 • C 146 • C 147 • C 148 • C 149 • C 150 • C 151 • C 152 • C 153 • C 154 • C 155 •
|
