|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
• C 171 • C 172 • C 173 • C 174 • C 175 • C 176 • C 177 • C 178-179 • C 180 • C 181 • C 182 • C 183 • C 184 • C 185 •
Cuvantul 173
 Este
vremea muceniciei!
Am primit un apel al
Părintelui Iustin Pârvu, Stareţul Sfintei Mănăstiri Petru Vodă din Neamţ, pe
care îl redăm în continuare:
Luptaţi până la capăt!
Nu vă temeţi!
Iubiţi fii ortodocşi ai
acestui neam
Cu multă durere şi
îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa
lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest
val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe
cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un
vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra
Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei
Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de
seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al
celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi
aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în
care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin şi
vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos,
singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul
acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit
mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am
săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor
capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele
voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea
profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe
cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi
pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât
nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele
fiarei, sau numărul numelui fiarei"(Apoc. 13:16-17).
Vremea în care ne aflăm
acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern,
românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere
la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor
libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi
orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea
facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră
acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de
însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde
o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi
sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor
alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane.
Dragii mei, după cum
proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de
credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii
mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin
moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi
originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la
Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi
cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri,
pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai
mult decât de oameni".
De aceea vă spun: este
vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale
de mântuire este mucenicia.
De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar
fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de
riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai
lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat
grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului
însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de
mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au
noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat
această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că
rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de
altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună
cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a
fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai
cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La
noi în Biserică situaţia este destul de anevoioasă, deoarece credincioşii nu
sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi,
bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă
evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă, deoarece dacă el n-are câtuşi
de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate -
ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai
marilor voştri"; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în
puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi
sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi
ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă
pierdeţi viaţa zadarnic". Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci,
si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine
albe.
Se vrea şi se încearcă o
desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului
de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model
ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii
în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul" – păi el nu înţelege. „Păi,
părinte, eu ce le mai dau de mâncare"? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele.
Suntem noi dispuşi, ca Brâncoveanu de altădată, să facem sfinţi din copiii
noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi,
Biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului, avem datoria să
spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar
în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti
catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă
preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul
credincios care săracu' de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar
o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi
formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.
Vă cer,
aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi
pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui
Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor
şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." (Matei 11:
32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit
îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu
care ne-am născut.
Dar o să primim plata
păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu,
de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei
bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin
trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această
răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost
deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.
Să rezidim neamul acesta!
Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte
sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea
Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici
fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă
oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru,
şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem
spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi –
pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.
Fiecare este dator să-şi
mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa
unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi
salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să
afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei,
prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic. Să te duci, române drag,
fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te
duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca
în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca
şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi,
rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă
temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în
suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!
Iubiţi fraţi întru
cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei,
fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie,
în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.
Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi RaithArhimandritul
Iustin Pârvu
†
Pentru sugestii, propuneri si comentarii scrieti la adresa de e-mail:
contact@turnu.ro
• C 171 • C 172 • C 173 • C 174 • C 175 • C 176 • C 177 • C 178-179 • C 180 • C 181 • C 182 • C 183 • C 184 • C 185 •
|
