C 178-179

Intrare • Obstea • Slujba • Istorie • Biblioteca • Media • Apicultura • Centru medical • Noutati

C 178-179

Pentru a va abona la noutatile site-ului Manastirii Turnu faceti click pe butonul RSS:

Aceasta optiune va va crea automat semne de carte la ce e nou pe site direct pe calculatorul dumneavoastra.

„Hristos Se naste, slaviti-l!

Hristos din ceruri, întampinati-l!

Hristos pre pamant, înaltati-va!

Cantati Domnului tot pamantul

Si cu bucurie laudati-L, popoare,

ca S-a preaslavit!”

Iubitilor nostri frati si surori intru Domnul

Preaslavitul praznic al Nasterii Domnului sa va umple de daruri duhovnicesti, spor in lucrarea faptelor bune, credinta curata si intru toate bunasporire.

La multi ani!

Staret al Sfintei Manastiri Turnu, Protos. Valentin Mitu,
impreuna cu obstea Sfintei Manastiri Turnu – Tîrgsoru Vechi

C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230

• C 171 • C 172 • C 173 • C 174 • C 175 • C 176 • C 177 • C 178-179 • C 180 • C 181 • C 182 • C 183 • C 184 • C 185 •

Cuvintele 178-179

Feţele “SISTEMULUI”

sau fronturile luptei pentru distrugerea omului

Am primit acum putina vreme, initial sub forma de comentariu, din partea unui cititor fidel al paginii noastre, Florin T., urmatorul text, care ofera o viziune panoramica asupra multiplelor fronturi de lupta ale lumii actuale impotriva omului. Cu permisiunea autorului, am “tradus” acel comentariu intr-un articol de sine-statator. Orice alta prezentare a sa ni se pare de prisos:

“Distrugerea omului este concertata. Se desfasoara pe mai multe planuri in paralel si cu mult succes. Amploarea este atat de mare si actiunile sunt atat de diversificate incat imi e greu sa cred ca o minte umana a putut concepe ceva atat de eficient si de coerent. Mai logic mi se pare sa accept ca niste forte oculte sunt implicate in dirijarea lucrurilor in acest sens. Iata cateva aspecte:1. Ispita bunastarii materiale impinsa departe de strictul necesar (hrana, imbracaminte, casa). Reclama e principalul motor care imprastie aceasta tentatie de care au scapat foarte putini. Aproape toti cei care traim in lume (dar si multi monahi) isi doresc cu disperare lucruri care la o gandire mai rece se dovedesc a fi de fapt nu foarte importante pentru viata noastra. Aceste lucruri tind sa redefineasca chiar notiunea de strict necesar. Ma refer aici la toate adaosurile vietii moderne fara de care omenirea a reusit sa traiasca mii de ani, precum masina, televizorul, calculatorul, deodorante de tot felul, telefonul (mobil sau fix), camerele digitale, playere de muzica si film etc.. Sa nu ne inchipuim ca bunicii nostri au fost nefericiti sau nu au stiut sa rada pentru ca nu le-au avut pe toate acestea. Unii tind sa spuna ca a crescut speranta de viata dar ma indoiesc sincer. Bunicii mei au trait pana la o varsta pe care eu cu greu ma inchipui ca o voi ajunge. Altii apreciaza ca a crescut standardul de viata. Totusi, constatarile generale sunt ca nivelul de stres la nivel mondial s-a amplificat de la an la an. Fenomenul de “atac de panica” este considerat o boala a secolului si se datoreaza dupa parerea specialistilor, unui nivel prea ridicat de oboseala si stres, peste limitele suportabilitatii umane. S-a indus candva idea ca automatizarea muncii prin roboti, calculatoare si celelalte adaosuri ale tehnologiei ar usura munca omului, dar se pare ca cei care au beneficiat nu au fost nici pe departe cei care muncesc. S-ar cuveni poate sa redefinim normele dupa care se apreciaza standardul de viata. Nu spun ca aceasta dorinta de confort este rea in esenta, dar practica arata ca ele au condus la cam toate aspectele care urmeaza si care nu sunt chiar imbucuratoare.

2. Oamenii se feresc sa faca copii din dorinta de a se bucura de viata cat mai mult. Copiii aduc bucurie dar si osteneala pe masura. Chiar si cei care fac copii se limiteaza pe cat posibil la unul sau doi si de cele mai multe ori evita pe cat posibil osteneala in felul acesta alungand si bucuria care ar trebui sa vina prin copii. Spun asta in sensul ca sunt multi parinti care nu vor sa sacrifice emisiunile la televizor de exemplu, pentru a petrece timpul cu copiii. A te juca cu copiii cand vii obosit de la servici este o osteneala. O alta osteneala pe care parintii o ignora este sa fie atenti la comportamentul copiilor si sa il corecteze in mod consecvent, sau sa-i fereasca pe cat posibil de factori educationali daunatori precum jocurile pe calculator, emisiunile TV cu protagoniste lascive, sau cu limbaj trivial, filmele violente, etc. Toate aceste osteneli pe care parintii le evita din oboseala, din ignoranta sau chiar din lene au sansa sa dirijeze sau sa abandoneze copiii pe drumuri gresite. Tentatia spre rau a fost mereu mai puternica decat dorinta de a face un bine. Ca rezultat copiii ajung needucati sau prost educati, iar parintii ajung sa bea paharul amaraciunii. Mai tarziu pot sa apara conflicte intre parinti si copii mai mari sau mai mici, sau pur si simplu parintii ajung sa fie dezamagiti de copiii lor iar copiii intorc spatele parintilor, daca nu mai grav. Aici mai intervine si un factor nativ. Unii copii sunt mai energici din prima zi si necesita mai mut efort, mai multa grija iar parintii, impinsi de necesitatile firesti ale vietii de zi cu zi pur si simplu cu greu fac fata incercarilor, iar altii sunt mai maleabili de mici, mai usor de modelat.

Dorinta de a evita aceste situatii neplacute a impins oamenii la calea cea mai simpla (nici o asceza in acest sens), renunta sa mai faca copii, iar cand ajung la varsta bunicilor regreta ca nu au cu cine sa-si impartaseasca amintirile vietii, nu are cine sa le puna o mana pe frunte pe patul de spital, dar nimeni nu-i mai intreaba daca decizia lor de a nu avea copii a fost buna, pe nimeni nu mai intereseaza parerea lor. Datorita amplorii pe care a luat-o acest fenomen, tarile civilizate s-au vazut nevoite sa deschida granitele imigrantilor. Cineva trebuie sa le plateasca macar pensiile. Viitorul natiunii lor nu prea mai conteaza.

3. Educatia copiilor se incearca a fi cat mai stiintifica. Stiinte precum matematica sau fizica, care cunosc mii de ani de dezvoltare si tot nu si-au atins limitele, au avut multe esecuri pe care le-au corectat in timp si nu au afectat prea drastic viata omenirii. Psihologia este o stiinta relativ noua (de vreun secol), este doar la inceput si se aplica direct pe oameni. Esecurile acestei stiinte pot fi fatale omenirii. Si tocmai acestei stiinte i se incredinteaza educatia copiilor. Traditia, care este rezultatul a mii de ani de sedimentari ale sistemului de valori, nu prea mai are trecere, este considerata de multe ori invechita, deplasata.

De exemplu, ca un produs al psihologiei, in tarile civilizate s-a propagat foarte mult ideea de educatie in care copilul nu trebuie atins pe cat posibil nici cu vorba ca nu cumva sa-i fie afectata personalitatea. S-a ajuns sa creasca niste generatii de monstri, copii (oameni) ajunsi la varsta maturitatii care sunt labili psihic (violenti, sinucigasi), oameni care nu suporta infrangeri in viata. Desi viata e plina de suisuri si de coborasuri, acesti rasfatati nu pot face fata la coborasuri si colapseaza psihic intr-o directie sau alta. Multi profesori au renuntat la meserie (dupa zeci de ani de practica) pentru ca le este din ce in ce mai greu sa lucreze cu aceasta categorie de copii (nu ma refer la Romania). Acest efect este totusi in avantajul unui anumit sector social puternic. Anume, acesti oameni labili psihic sunt foarte usor de manipulat prin mass media. Oamenii care conduc destinele omenirii ii pot folosi cu destul succes ca masa de manevra.

Chiar daca psihologia ar incerca sa corecteze situatia, o genaratie de oameni ratata nu este o pierdere insignifianta. Si cum am putea evalua daca eventualele corectii psihologice sunt benefice decat sacrificand o alta generatie?

4. Se abuzeaza foarte mult de pretextul “abuzarii copiilor”, nu numai in Romania dar si in tarile civilizate. Copilul nu are voie sa fie pus la munca fizica, desi de mii de ani copiii de la tara au fost munciti de la varsta cand puteau tine sapa in mana. Si nu au crescut strambi sau rai, ba erau mai vigurosi, mai cu bun simt si stiau sa respecte munca si pe cei din jur. Iar manifestarile teribiliste le da varsta adolescentei erau infranate mai cu succes. Totusi o solutie moderna ar ramane sportul (nu este considerat munca fizica :-)).

Parintilor li se pot lua copiii chiar si sub pretextul ca sunt prea autoritari desi notiunea este cel putin confuza.

Acum nu ai voie sa dai nici o palma la fund unui copil rasfatat care face istericale ca ti-l confisca asistenta sociala (in special in tarile civilizate). Iar oamenii de la asistenta sociala evalueaza calitatea parintelui dupa norme invatate in scoala, de parca oamenii ar fi subiecti de norma. Multi din ei nici nu stiu ce inseamna sa cresti copii (sunt prea tineri sau pur si simplu refuza sa aiba copii). Copilul trebuie sa ti-l cresti asa cum vor ei, nu cum vrei tu. El este vazut mai mult ca un viitor platitor de taxe decat ca un om. Asta se vede si din faptul ca daca o familie este prea saraca sa-si poata ingriji copiii, prima decizie este sa ia copiii de langa parinti, nicidecum sa ajute material parintii sa-i creasca. Parintii sunt considerati inconstienti sau needucati ca nu au stiut sa apeleze la planificare familiala, deci cel mai probabil strica copiii.

Intr-adevar sunt multe cazuri de abuz evident, dar asta nu justifica exagerarile la care s-a ajuns in privinta statutului familiilor. Practic, copiii devin un fel de bun comun al lumii, apartin din ce in ce mai mult lumii ca un fel de proprietate, decat familiei ca membru.

Aceasta tendinta de a-i pune pe toti in aceeasi oala, aceasta tendinta de a pune omul pe un singur traseu inca din copilarie pare a servi aceluiasi scop: inregimentarea intr-o masa de oameni care sa gandeasca la fel, sa se miste sincron si sa fie usor de manipulat.

5. Globalizarea. Se deschid frontierele intre tari. Aparent o miscare desteapta care da libertate omului (de fapt menita sa asigure pensiile unei generatii imbatranite fara copii). Dar care sunt efectele? Mase de oameni au inceput sa migreze in cautarea unui loc de munca mai bun. La mijloc este si multa reclama. Oamenii se duc cu sacul la pomul laudat. Si intr-adevar unii gasesc ce-au cautat. Televizoare ultima generatie, aparate foto digitale, celulare, masini performante. Media de sacrificiu este intre 2-6 ani de sclavie (exista si exceptii). Spun sclavie pentru ca speranta ii impinge pe oameni sa munceasca cateodata ani intregi la un nivel pe care nu l-ar fi acceptat niciodata in tara lor. Chiar si dupa ce au castigat bunastarea materiala la care au sperat, unii tot nu se simt chiar impliniti pentru ca se simt dezradacinati, le lipsesc prieteniile asa cum le stiau ei, le lipsesc traditiile de care se simt inca legati, le lipseste viata sociala care, de fapt, da sens vietii. Unii, chiar daca simt toate aceste lipsuri, nu le place sa se gandeasca la ele, probabil de teama sa nu descopere un posibil esec in viata si se lauda cu realizarile negand lipsurile, practic mintindu-se singuri. Altii, care probabil nici inainte nu au gustat o viata sociala de calitate in tara de origine, chiar nu vad nici un esec, simt doar viata prospera. Pentru acestia nu va exista vreodata cale de intoarcere. Oricum dupa doar o generatie, acesti imigranti vor fi nivelati (integrati). Migratii din acestea s-au mai intamplat si in trecut, dar nu la aceasta scara.

Dar sunt locuitorii nativi ai tarilor de migratie bucurosi de oaspeti? Cei tineri, care cauta sa-si cladeasca o viata, care au nevoie de un loc de munca si doresc sa-si creasca copiii in siguranta NU. Cei varstnici care traiesc din pensie si vad cum se degradeaza societatea pe care au construit-o tot NU, desi ei sunt indirect avantajati de noul val de platitori de taxe. Cei care detin puterea si care astfel au prins in mrejele lor un val de oameni dezorientati dezradacinati pe care pot sa-i manipuleze cum vor, DA.

Un alt efect mascat al acestei globalizari (nivelari) este devalorizarea unor sentimente. Notiunea de patriotism devine incerta si chiar extremista fiind confundata si pe alocuri chiar confundabila cu nationalismul extremist. Incet, incet, sa-ti iubesti poporul devine un nonsens. La noi romanii, asta este nu doar evident, dar chiar se transforma in repulsie fata de semeni. Sentimentul ca apartii unui tot (poporul) pe care iti vine sa-l aperi ca un imbold interior dispare. Poporul, natiunea ta, oamenii de o credinta cu tine, oamenii la fel ca tine intre care te-ai nascut si ai crescut si carora vrei sa le incredintezi urmasii, nu mai reprezinta nimic. Incet-incet, nici nu mai stii care e natiunea ta cand vecinii tai sunt: unul francez, altul libanez, altul somalez, oameni care nu-ti vor impartasi vreodata valorile, nu-i va interesa soarta ta si carora pana la urma nici nu le esti dator sa le dai macar un “Salut”. Chiar si notiunea de comunitate isi pierde sensul. Omul nu-si mai cunoaste vecinii si nu-l intereseaza viata lor. Toata relatia din “comunitate” se reduce la un salut politicos si rece.

6. Drepturile omului. Ce ispititoare gaselnita. Un set de reguli care definesc drepturile si “libertatile” omului. Un set de reguli universal adoptate, un set de reguli conceput dupa un anume sistem de valori (al cui - nu a intrebat nimeni). Aceste drepturi ale omului sunt aplicate la o scara tot mai mare. Acolo unde nu sunt acceptate sunt aplicate cu forta (culmea libertatii). Seamana tot mai mult cu soldatul sovietic eliberator. Sovieticii nu s-au priceput sa faca reclama spiritului lor eliberator si minciuna era evidenta. Sovieticii au vrut sa ajunga la comunism pe scurtatura si au esuat pentru ca nu au convins. Intre timp terenul a fost pregatit si cei care tin fraiele puterii sunt mult mai iscusiti acum, au avut rabdare sa injecteze multa reclama, au lasat-o sa coaca, sa-si faca efectul iar acum impun cu multa usurinta acest set de libertati obligatorii. E drept ca la prima vedere aduc bunastarea si fericirea dar la o privire mai atenta parca seamana mai mult cu o bomba cu efect intarziat.

Diferenta intre libertatea sovietica si cea actuala este ca si diferenta intre atacul unui caine fioros care te infricoseaza si incerci din rasputeri sa-l respingi si atacul unui sarpe veninos pe care se poate sa nici nu-l simti, numai te cuprinde o amorteala, te lasi pe o parte si nici prin cap nu-ti trece sa mai lupti pentru viata ta.

Si uite asa ne-am trezit peste noapte cu marsuri ale homosexualilor (minoritatilor sexuale) care sunt aparate, culmea, chiar de cei care trebuie sa ne apere pe noi de infractori. Asa ne-am trezit peste noapte ca pedofilii sunt si ei oameni carora li se garanteaza secretul orientarilor bolnave in comunitate. Practic, politia nu are voie sa instiinteze comunitatea ca e un pedofil prin zona, ca nu cumva sa pateasca ceva saracul. Are si el drepturile lui. Probabil ca, in curand, si asasinii vor fi considerati o minoritate care trebuie protejata.

Bineinteles, se poate sustine ca de data asta “libertatile” nu sunt pentru cei care conduc lumea, ei nu au nimic de castigat de pe urma lor, sunt pentru noi, cei multi ca sa traim in armonie. In armonie cu cine si cu ce? Un astfel de sistem niveleaza valorile umane. Si un odios este un om normal ca oricare altul, trebuie doar sa-l vezi asa si totul se rezolva.

Un alt efect este ca intr-o societate care devine tot mai periculoasa si din cauza drepturilor pe care le au cei mai scarbosi oameni “normali”, si masurile de precautie trebuie sa fie tot mai restrictive. Iata un motiv pentru un mai bun control al umanitatii.

Copiii nu mai au voie sa se joace in parcuri sau in fata casei nesupravegheati ca ii pandesc tot felul de pedofili (amenintarea chiar a devenit reala). Drept pentru care stau mai mult in casa, ca parintii saracii nu prea au cum sa mai topaie intr-un picior cu copiii lor dupa 8 ore de munca. Iata cum copiii nu prea se mai cunosc intre ei, nu dezvolta relatii sociale, nu mai descopera frumusetile naturii, stau mai mult pe calculator sau la televizor si inghit cuminciori in fiecare zi pilulele celor care vor sa-i educe in spiritul noii societati.

Cine nu vrea sa creada ca aceasta manipulare zilnica ii cuprinde pe copii, sa-i intrebe doar cand au trait dinozaurii. Raspunsul va fi foarte simplu si direct. Acum cateva sute de milioane de ani. Daca parintii nu sesizeaza nimic aiurea in raspunsul asta, ii intrebam pe ei de unde se stiu aceste numere. Iarasi, simplu, stiinta care e atat de avansata in ziua de azi a facut niste calcule exacte si chiar si copiii care sunt foarte inteligenti acum stiu raspunsul corect. Ei bine, nimeni nu a putut vreodata demonstra aceste numere decat plecand de la niste premize neverificabile. Exista o intreaga dezbatere pe tema asta. Sunt multi oameni de stiinta remarcabili care nu accepta aceste rezultate pentru ca au fost deduse plecand de la ipoteze ireale. Detalii se gasesc cu usurinta pe internet pentru cine e interesat, nu-i nevoie de intrat in amanunte stiintifice. Cine nu are o pregatire de specialitate s-ar putea nici sa nu inteleaga cum reuseste fizica sa calculeze varstele de milioane de ani pe baza legilor de dezintegrare radioactiva ale uraniului.

Ideea e ca adevarul pe care il invata copiii nostri este adevarul cu care sunt hraniti prin mass media, la care sunt conectati de mici pentru ca nu prea au de ales.

7. Democratia. Vine la pachet cu drepturile omului si lucreaza in exact acelasi sens. Oamenii sunt egali in fata legii, au drept de vot cu aceeasi valoare. Adica votul unui om de cultura, votul unui om trecut prin 20 de ani de scoala are aceeasi valoare cu votul unui betiv care nu a terminat 2 clase si care nu cunoaste vecinii tarii si nici nu-i va cunoaste vreodata pentru ca nu-l intereseaza. Daca oamenii educati sunt mai greu de manipulat pentru ca incearca sa iscodeasca cu mintea lor dedesubturile reclamelor, cei needucati, (si aici vorbim de marea majoritate a oemenilor, nu numai in Romania, peste tot in lume) chiar daca ar incerca sa iscodeasca ceva, pur si simplu nu pot, asa incat devin marea masa de manevra, ei devin forta celor de la putere. Exemplele sunt foarte la indemana. De la Iliescu care a condus in mod oficial Romania timp de 10 ani, si a distrus aproape orice valoare morala, pana la George Bush care a condus 8 ani toata lumea si ale carui efecte sunt evidente. Pe Obama aceeasi lume la fel de manipulata l-a ovationat si inainte de alegeri si nu se mai opresc sa-l ovationeze. Pentru ochiul vigilent insa, investirea lui nu prea e de bun augur. Pe langa atitudinile vadit anticrestine (finantarea avortului), oare presedintele Obama da dovada ca vrea sa indrepte situatia economica a tarii sale sau incearca sa ascunda gunoiul sub pres? Pun aceasta intrebare pentru ca resursele naturale ale pamantului sunt cam aceleasi ca si acum 4-5 ani. Cei care isi impart resursele pamantului sunt cam tot aceiasi oameni, dar buzunarul omului de rand e din ce in ce mai gol. In urma crizei mondiale care se respandeste ca o epidemie, cei mai multi oameni au saracit si vor mai saraci. O simpla lege de conservare (as spune de bun simt) ar putea dovedi ca in aceeasi masura alti oameni au castigat. Practic s-a realizat un transfer de resurse de la marea masa de oameni pacaliti la o clasa de oameni care cu siguranta aveau si inainte destula avere si putere. Cam acelasi fenomen l-a cunoscut si Romania dupa ‘89. Nici nu-i nevoie sa disecam problema pe detalii economice, geopolitice etc. care nu sunt decat praf in ochi pentru a nu se revolta prostimea. Daca ar dori intr-adevar sa indrepte situatia, presedintele Obama ar trebui sa deruleze efectul asta economic in sens invers. Sa ia ceea ce au acaparat cei avantajati si sa le redea celor multi. Mecanisme ar fi destule. Vointa lipseste. Totusi se pare ca prea putini vad problema in acest fel. Dar nu-i nimic, oricum suntem obisnuiti cu ideea ca suntem tot una, suntem egali in fata votului si nu numai, asa ca mergem inainte.

8. “Drepturile femeilor” sau “miscarea feminista” sau “fenomenul de emancipare al femeilor” este aparent o alta libertate indreptata importiva unor valori traditionale rigide. Cine poate contrazice logic faptul ca femeile ar trebui sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si barbatul? De ce ar sta femeia la cratita si sa creasca copii toata ziua, iar barbatul sa iasa in lume? Dar sa privim putin la efectele acestui fenomen. Unele servicii precum asistenta medicala sau invatamantul ar potrivite pentru femei. Dar evident ca femeile vor sa presteze activitati care pana nu demult erau considerate exclusiv ale barbatilor. Se angajeaza in politie, in armata, in posturi de management, avocatura etc. In primul rand, barbatii si femeile au aptitudini native diferite. Din copilarie se poate observa diferenta. In timp ce baieteii sunt inclinati sa se harjoneasca, sa se lupte, sa se creada eroi, fetitele se joaca mai mult cu papusi sunt mai sensibile, mai delicate si acestea sunt porniri naturale. Femeia si barbatul au calitati diferite, iar in cadrul familiei, ar trebui sa se completeze. Femeia aduce mai multa tandrete, sensibilitate, barbatul aduce mai multa hotarare, stabilitate si aceste atribute pot fi completate si de-o parte si de alta. Un copil crescut intr-o familie normala le va vedea pe toate si va avea un sistem de valori echilibrat bine consolidat. Totusi ce sensibilitate si tandrete poate vedea un copil la mama care vine de la tragere unde a golit trei incarcatoare de mitraliera si miroase a praf de pusca? Intrebarea poate e putin exagerata, dar adevarul este ca multe din serviciile pe care le presteaza femeile acum le abrutizeaza, le anuleaza exact valorile pe care ar trebui sa le aduca in sanul familiei pentru o viata echilibrata. Rolul femeii in familie si in societate l-a aratat atat de sugestiv Sf. Ioan Gura de Aur cand a spus: “Dati-mi o generatie de mame bune crestine si voi schimba fata lumii“. Deciziile femeilor de a imbraca rolul barbatilor ar putea fi mai destructiv decat ar parea la o privire superficiala.

Mai mult de atat. Femeia nu mai sta acasa ca sa-si creasca si sa-si educe copiii. Merge la serviciu 8 ore pe zi, ca si barbatul. Asta a condus pe de o parte la o inflatie a valorii muncii. Daca mai demult o familie putea trai din venitul barbatului si munca de acasa a femeii, acum asa ceva nu prea mai e posibil. Amandoi trebuie sa munceasca ca sa-si poata permite un trai decent pentru ei si copiii lor. Pe de alta parte - si asta este poate cel mai important efect - copiii nu se intalnesc cu parintii lor cel putin 8-9 ore pe zi. Pe vremea cand faceam eu scoala in ciclul gimnazial aveam 4 ore de scoala, de la 8 la 12, dupa care mergeam acasa. Acum (cel putin in tarile civilizate) copiii merg la scoala dimineata, cand parintii pleaca la serviciu si stau la scoala pana vin parintii, seara, sa-i ia acasa. Cum parintii fac pe drum cate 30 minute, familia ajunge sa se stranga acasa pe la 6-7 seara cand toti sunt rupti de oboseala (inclusiv copiii). Practic, parintilor le raman efectiv cam 2 ore pe zi sa comunice cu copiii lor, daca mai pot face fata fizic si daca doresc sa se implice in educatia copiilor. In conditiile astea, intrebarea se pune: cine ne educa copiii? Noi sau sistemul? Raspunsul e unul: copilul meu sta 8 ore pe zi cu alti oameni si 2 ore cu mine, cum as putea eu sa-l conving ca ceea ce invata la scoala s-ar putea cateodata sa nu fie adevarat? Daca scoala, prin directive venite de sus, decide sa-i imprime copilului alte valori (de exemplu normalitatea homosexualilor sau desfranarea) decat vreau eu sa-i dau, nu prea mai am sanse sa le contracarez. Incet incet, copilul meu devine mai mult al sistemului decat al meu. Ca un exemplu pe continentul american, doctorii de familie sau pediatri sunt educati din facultate ca in momentul in care pacientele lor, fetitele ajung la varsta de 12 ani, sa le dea prezervative sau anticonceptionale si sa le spuna sa nu discute cu parintii aceste “detalii”. Va sperie la ce s-a ajuns in lumea civilizata? Puteti intrezari viitorul?

9. Economia structurata si compacta. Bunicii nostri care traiau la tara aveau in gospodaria lor o micro-economie destul de independenta. Isi faceau singuri imbracaminte, mancare si aproape tot ce aveau nevoie. Strictul necesar (mancare, imbracaminte, casa) si-l agoniseau singuri. Daca se abatea o nenorocire asupra unei familii din sat, familiile vecine nu erau foarte afectate, dar sareau in ajutor. Daca era seceta in Baragan, taranii din Moldova isi traiau viata normal, dar ii ajutau pe cei napastuiti sa-si refaca viata.

Spre deosebire de situatia anterioara, acum economia in care ne invartim este mult mai structurata. Toate ramurile economice sunt inlantuite. Eu, daca sunt programator, nu stiu sa produc incaltaminte sau mancare. O cumpar cu banii pe care ii primesc de la serviciul meu. Nu-mi pot asigura strictul necesar din propria munca. Am neaparata nevoie de altii. Si in situatia asta suntem cei mai multi. Se si simte deja efectul asta in conditiile crizei actuale. In conditiile astea daca o singura veriga din lantul economic se rupe, tot lantul se desface. Practic, daca un singur om aflat intr-o pozitie critica decide sa strice ceva, mii de oameni pot suferi cumplit. Si in situatia asta deja am ajuns (ne-am inregimentat) de buna voie. Putini oameni ar fi capabili sa renunte la confortul cu care s-au obisnuit si sa se retraga la tara sa traiasca in conditiile de acum 60 de ani.

Practic, daca pe cineva a speriat filmul Matrix poate sa se gandeasca ca nu suntem chiar departe. Singuri ne-am inregimentat si nu numai in Romania, dar in toata lumea, unii mai mult, altii mai putin.

Si daca tot vom fi la fel in scurt timp (daca nu noi, atunci copiii nostri) atunci de ce sa avem mai multi conducatori? Unul e de ajuns.

Iata ca mult uratul comunism nu mai e chiar asa de departe. Era in care vom fi convinsi ca suntem “egali in drepturi” e mai aproape ca oricand. Diversitatea si originalitatea individului uman se estompeaza. In scurt timp vom fi parca fiii aceleiasi mame. Totul a depins de cum a fost pusa problema pentru a fi acceptata.

10. Sistemul de creditare. (Cartile de credit, Linii de credit etc). Tot acest sistem pare a fi o mana intinsa celor multi si nevoiasi care fara acest sistem nu ar putea sa-si asigure un camin pentru familie. Totusi efectul nu prea pare a fi asa de roz. Bunicii au reusit plecand de la zero ca pana la varsta de 30 de ani sa-si faca casa si sa-si incropeasca o gospodarie suficienta fara nici un sistem bancar de creditare, intr-o tara nevoiasa. Eu, la 30 de ani inca mai locuiam in apartamentul parintilor. Acum, traind intr-o tara “civilizata”, cu ajutorul sistemului de credit mi-am cumparat o casa, dar care de fapt nu-i a mea pana nu o platesc integral (adica in 25 de ani daca totul merge bine), ci a bancii care m-a creditat. Si in situatia asta sunt cei mai multi care au salarii bune in tarile civilizate. Adica se inhama la un credit pe viata pentru a avea o casa. Dar de ce nu ar putea sa-si construiasca singuri casa fara a apela la credite? Pentru ca tocmai acest sistem de creditare a dus la cresterea artificila a pretului caselor. Astfel daca acum 60 de ani pana pe la 30 de ani omul putea sa-si faca casa si era a lui, acum pana pe la 30 de ani omul poate avea o casa dar nu-i a lui, ci trebuie sa munceasca o viata pentru a o castiga. Mai mult, pe langa faptul ca pretul casei este in mod artificial umflat, cu tot cu dobanzi, omul ajuge sa plateasca in 25 de ani mai mult decat dublu pretul initial al casei. Cel mai ingrijorator aspect totusi nu este acesta, ci starea permanenta de stres pe care o induce omului. Odata angajat la un credit pentru casa, omul nu-si poate permite sa-si piarda serviciul pentru ca ar ajunge in imposibilitatea de a plati ratele, iar banca i-ar lua casa fara nici o urma de regret. Si uite asa se inregimenteaza incet dar ferm si fara intoarcere in sistemul economic si devine o rotita care se invarte dupa cum dicteaza altii. Suna ca un fel de forma de sclavie impachetata in roz.

Un alt aspect ciudat al acestui sistem economic este abstractizarea responsabilitatii sistemului. Daca ai o nevoie particulara, de exemplu banca la care tii banii a dat faliment si ai pierdut investitiile, nu te poti duce la angajatul bancii sa-i ceri socoteala, pentru ca nu-i raspunderea lui, e sistemul, acest impersonal si abstract sistem. Si nu gasesti pe nimeni pe care sa tragi de barba, pentru ca raspunderea e de fapt diluata in spatele sistemului. In schimb, daca ai facut un imprumut de la banca si nu-l poti intoarce, ei te gasesc si te executa silit. Care ei? Tot sistemul, nu un om anume.

La fel e si cu guvernul. Daca vrei sa ceri socoteala guvernului pentru cine stie ce nedreptate, nu gasesti decati angajati ai guvernului care nu au nici o raspundere. In schimb daca furi tu guvernul, nu scapi. Te gaseste el pe tine. Care el? Pai, guvernul.

Daca guverne sunt cate unul in fiecare tara, sistemul economico-financiar este cam unul pentru toata lumea. Pentru ca situatia asta se mai poate simplifica, poate ca nu mai e mult pana si guvernul devine doar unul pentru toata lumea si se integreaza cu sistemul economic.

Si cine sta totusi in spatele sistemului?????

Si mai mult de-atat, pentru cei care nu vor sa vada aceste lucruri s-a inventat si raspandit deja notiunea de “Teoria Conspiratiei” pentru ca oricine doreste sa doarma linistit sa poata arata cu degetul pe cel care incearca sa-l trezeasca, fara mult efort de gandire”.