|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
• C 202 • C 203 • C 204 • C 205 • C 206-207 • C 208 • C 209-210 • C 211-212 • C 213 • C 214 • C 215 •
 Biserica si contestatarii ei
OBSERVATII
GENERALE CU PRIVIRE LA CONTESTATARII BISERICII. CATEVA OBSERVATII PERSONALE
Nu poti rasfoi
internetul, fara a nu da de unul sau altul care se impiedica de... Biserica. Cum
spunea cineva, de matematica, vorbesc matematicienii, de cibernetica,
ciberneticienii, de mecanica, mecanicii, şi asa mai departe, dar despre Dumnezeu
toti isi dau cu parerea. Citindu-le opiniile, nu poti sa nu ramai uimit de
vehementa cu care insira niste liniute, explicative, chipurile, şi de
succesiunea "argumentelor" subiective şi pline de prejudecati. Nu stii ce sa
faci. Sa-i judeci? Sa-i intelegi? Sa le raspunzi? Sa-ti vezi de treaba ta? Ti se
deschid în minte tot felul de optiuni. Dar care este cea mai inteleapta? Pentru
ca a tacea iti poate fi reprosat; a interveni, te poate sifona. Sa urmezi vorba
inteleapta din Pilde, capitolul IX: “Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage
dispretul, şi cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara. Nu certa pe
cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, şi el te va
iubi. Da sfat celui inţelept, şi el se va face şi mai intelept; invata pe cel
drept, şi el isi va spori stiinţa lui. Inceputul intelepciunii este frica de
Dumnezeu şi priceperea este stiinta Celui Sfant. Caci prin Domnul se vor inmulti
zilele tale şi se vor adauga tie ani de viata” ? Cu siguranta aceste versete au
valoare vesnica şi universala.
Stii bine toate
acestea, dar totusi, iti dai curaj sa raspunzi, desi pleci din start penalizat.
Sa zicem ca iti asumi riscul... Discutia are loc, fiecare isi varsa naduful, dar
constati la scurt timp ca ai declansat o bomba, o bomba care distruge prin doua
moduri: intai, te lasa fara oxigen, absorbindu-l la un loc, pentru a-si alimenta
furia, apoi explodeaza, revarsandu-si acea furie. Cam asa sta situatia şi cu
acesti indivizi, mai ales din presa: n-ai cum sa-i combati fara sa-i alimentezi.
Niste minimalisti, care nu au vedere de ansamblu, specialisti ai aproximarii şi
obtinerii de informatii, fie şi distorsionate, fac orice pentru a-si sustine
ideea. Daca nu-i asta, e alta, daca nu-i alta, e cealalta şi tot asa, la
infinit. Au o intelegere obtuza a evenimentelor şi nu surprind decat partea
goala a paharului, adica ceea ce-i face pe altii sa maraie, sa-si faca cruce sau
sa ofteze a lehamite. Nu prezinta niciodata stirea asa cum este, ci doar ce le
convine, ce aţâţă, ce provoaca. Ei nu fac parte din Biserica, deci n-au cum sa
cunoasca Biserica, cu problemele şi binecuvantarile ei. Niste nefericiti care se
cred contrariul, niste neinformati care se considera bine informati, tocmai
pentru ca nu stiu nimic; procurori care nu cunosc procedura, judecatori care
sfideaza Adevarul. Dupa mintea lor orice persoana religioasa este un esec.
Social, uman, cum vreti s-o luati. Desigur, vorbim de omul ortodox, ca religiosi
sunt şi ei. Orice argument adus în discutie este absorbit de ei şi apoi revarsat
cu putere indoita asupra ta, asa cum am ilustrat mai devreme. Te declari
practicant? Esti extremist. Impotriva imoralitatii? Esti homofob, inchizitor.
Sustii icoanele şi ridicarea de biserici? Esti discriminator. Da' ce, doar nu
vrei dictatura. Vrei ca la arabi, stat teocratic? Mai bine du-te la cimitirul de
vechituri, ca impiedici progresul. Spiritual, stiintific, în general, progresul.
Un evadat din Evul Mediu, un inselat, ce sa mai, toate tarele. Adica ne vad pe
noi prin prisma lor. Dar extremistii sunt chiar ei, pentru ca dialogul sau
dragostea le sunt necunoscute. O stampila, o eticheta, cu cateva date pripite
si... la marginea orasului. Totalitaristi, tot ei sunt. Pace vei avea cu ei doar
daca sustii dictatura minoritatii asupra majoritatii, adica s-ajunga lumea cu
fundu-n sus şi capu-n jos (aici fac o mica paranteza, imi aduc aminte de o vorba
amuzanta a Prea Cuviosului Parinte Ioanichie Balan, spusa intr-un context
asemanator: "pai ce, tu cand intri undeva, intri mai intai cu fundu', nu intri
cu capu'?"). Decat teocratie sa prostiti poporul cu Dumnezeu, mai bine Stat
laic, uite, tehnica, stiinta, lucruri concrete. Da, e-adevarat, concrete, dar şi
marginite. Tocmai de aia sunt concrete. Dumnezeu e infinit... Iar inapoiatii
sunt ei, pentru ca asa cum spunea şi Pr. Andrew în interviul publicat recent, se
inchina mortii, pentru ca Dumnezeu e Viata, Viata vesnica, asa ca daca stam sa
ne gandim, ei sunt cei care impiedica progresul. şi Sf. Iustin Popovici se
intreba mirat: ce nevoie ai de progres, cand la finalul vietii te-asteapta
moartea?
Dar, la urma
urmei e parerea lor şi trebuie sa le-o respectam. Intr-un timp m-am macinat şi
eu, cugetand în sinea mea, de ce unii nu vor sa-si puna intrebari, sa cerceteza,
sa cunoasca, sa invete, sa asculte, sa discute, sa lumineze, sa vibreze la ce e
frumos, sa accepte adevarul, chiar daca ii contrazice. şi nu peste multa vreme
mi-a fost dat sa aflu raspunsul la Nichifor Crainic: credinta este o insusire a
sufletelor nobile. Frumos şi adevarat spus. Pacatul intuneca mintea, iar
Dumnezeu se descopera numai unui suflet curat şi sincer, adica unui suflet
nobil, iar nobletea se mosteneste. Posibil ca aceste persoane despre care
vorbim, sa descinda din urmasii lui Cain, pentru ca şi Cain a urat binele şi
frumosul. şi oare nu i-a dat Dumnezeu viata? Ba da! Amintiti-va ca l-a pecetluit
ca nici un animal salbatic sa nu-l vateme. Ganditi-va ce chin! Cum ar fi sa vrei
sa mori (chinuit de constiinta) şi sa nu poti? Nebunie curata. De multe ori
moartea este o usurare, o izbavire. Citim şi în Apocalipsa Sfantului Ioan ca în
vremurile în care Antihristul isi va pecetlui supusii, chinuri groaznice se vor
abate asupra lor. Atat de mari vor fi, incat, spune Evanghelistul, oamenii vor
cauta moartea, dar aceasta se va lua de la ei! Instinctiv, ca unii care suntem
stapaniti de patimi, am fi porniti sa-i afurisim pe cei ce hulesc, dar ajunge
zilei rautatea ei. De-ajuns le este lor ca n-au cunoscut pe Dumnezeu. Sunt, cum
spuneam, niste nefericiti, prin definitie. Acesta este prima mea observatie
legata de ei.
Apoi am observat
ca, nedescoperindu-se pe sine cu adevarat, lipsindu-le un dialog interior, mai
degrabă urăsc Biserica şi sfaturile ei moralizatoare, decât să se recunoască
învinşi în faţa propriilor neputinţe. Dupa cum se poate constata la o prima
vedere, ei nu numai ca sunt atei, desconsiderand religia, dar sunt anti-Biserica
de-a dreptul! Tocmai din acest motiv nu sunt în stare sa-si formuleze pertinent
argumentele, pentru ca sunt intunecati de manie. Citeam de curand în ziarul Ziua
un comentariu al unei femei suparate foc de faptul ca la Sibiu s-a inaugurat
prima gradinita ortodoxa din tara. Respectiva se arata extrem de ingrijorata de
„fanatismul” religios pe care-l vor manifesta viitorii ortodocsi. Din
inversunarea comentatoarei Ziua, care este un prototip al omului impietrit (ca
sa nu zic indracit) din societatea noastra, reiese foarte clar faptul ca nu dau
dovada de respectul pe care il cer pentru ei, şi ca daca ar detine puterea ar
face nimic altceva decat ceea ce ii sperie pe ei insisi, anume ar prigoni, ar
interzice, ar cenzura. De aici tragem concluzia ca nu au un mod alternativ de
viata, fie el şi pacatos, ci sunt anti-Biserica, anti-crestini, impietriti, cum
am spus.
Iar acest venin,
aceasta otrava care si-o expun pe unde pot, pe stalpi, pe autobuze, pe forumuri,
ii roade şi pe ei. De aceea nu suporta introspectia, pentru că dacă si-ar vedea
hidosenia şi-ar plange de milă. Certaţi fiind cu propria conştiinţă, încearcă să
se legitimeze prin diverse „drepturi”. Ei urăsc orice abordare religioasă şi
confundă libertatea când cu libertinajul, când cu dictatura minorităţilor de tot
soiul. Pentru ei, Biserica îşi are rostul numai ca factor social, refuzând
creştinismului orice virtute, orice realizare. Pentru aceştia, homosexualii
reprezintă o „opţiune sexuală” care nu-i face cu nimic mai anormali decât cei...
normali. Postul (asceza) reprezinta pentru ei superstiţii şi basme, în timp ce
numai secularismul şi progresul tehnic sunt singurele care pot elibera omul din
starea de sclavie şi înapoiere, deşi, stim bine, stăpânirea tehnicii este doar o
iluzie. Slugi ai tehncii şi totodata dependenţi de ea, unii se jertfesc singuri
acestui idol. Leşina la concerte sau se încăierează în numele unei echipe de
fotbal, risipesc bani, investesc timp, consumă sentimente, trăiesc deceptii...
În discuţii,
folosesc un tot băşcălios, miştocar, brutal, argumentându-şi ideile cu sofisme,
generalizând, atribuind păcatele unui singur om întregii Biserici, construind
atacuri întregi pe acuze puerile sau cateva fapte regretabile din viaţa
Bisericii. Vorbesc de imperfecţiunea lui Dumnezeu, deşi ei înşişi sunt peltici,
sâsâiţi sau obezi. Vorbesc despre imoralitatea clerului şi neregulile din
Biserică, dar ei se tavalesc în patimi şi desfranari. Preoţii sunt nişte
şarlatani, oamenii sfinţi nişte impostori de cel mai înalt grad, iar familia
creştină este reînvierea unui patriarhat din vremi apuse. Orice le aduce aminte
de Dumnezeu, de sfinţenie, de Biserică le creează spaimă şi nu ezită să bombăne
faţă de acestea ori de câte ori se iveşte ocazia. În fine, aceştia sunt
susţinătorii raţionalului, ai corectitudinii politice, ai egalităţii şi
fraternităţii, deşi istoria e plină de înscenări, acte de trădare, mişelii şi
nedreptăţi. Pentru că istoria a fost facută tot de om, iar înşiruirea anterioară
ne caracterizează foarte bine ca oameni, printre altele. Aşadar, izbăvirea nu
vine de la om, ci de la Dumnzeu. Cine-şi pune încrederea în om este blestemat
şi-şi merită soarta. Nu există dreptate pe pământ!
Analizand
calitatea vietii de astazi, nu pot sa nu remarc urmatorul fapt: lumea, în
general, a vorbit încrezatoare despre viitor: contact cu extratereştrii,
evoluţia speciei umane, de la maimuţă la astronaut, de la neanderthal la
supra-om, etc. Şi nu poţi spune că în felul cum merg lucrurile astazi, n-am
putea vorbi despre o schimbare în omenirea de maine, de o noua etapa
„evolutivă”, care de fapt, va deschide procesul reîntoarcerii la „maimuţă”.
Asadar, o etapa involutiva, pentru ca transformarea nu este totuna cu evolutia,
desi ar putea da aceasta impresie. Deci unde e progresul?
Continuand
profilul psihologic al acestora, desigur, din umilele mele constatari, as mai
putea adauga ceva. Omul din ziua de astazi nu-si mai pune intrebari. Despre
sine, despre Dumnezeu, despre vesnicie, despre nimic. Omul de astazi, stie. De
ce sa mai intrebe, daca stie? Se naste stiutor! Ca sa avem un reper, propun sa
ne intoarcem 3000 de ani în timp şi sa derulam de acolo, cand Dumnezeu nu Se
descoperise inca neamurilor. Platon spunea despre existenta altor lumi şi despre
Dumnezeu ca: „bunatatea a fost aceea care l-a determinat pe autorul lumii sa
intre în actiune, din care motiv, el nu a putut construi decat o lume buna
pentru ca El era bun şi în acela care este bun nu exista invidie; şi ca lipsit
de rautate, el a voit ca toate lucrurile sa se nasca, pe cat posibil, asemenea
lui, de unde rezulta ca lumea este ordonata şi buna, iar autorul ei este fiinta
suveran buna – O Theos (Dumnezeu), care a voit ca toate lucrurile sa fie bune
îndepartand, cat îi sta în putere, orice imperfectie, putem spune ca exista un
singur cer, o pluralitate sau o infinitate? Raspunsul este ca exista unul
singur, pentru ca a trebuit sa fie construit dupa imaginea modelului. Nevoia ca
lumea sa semene viului absolut l-a determinat pe creatorul ei sa nu faca nici
doua, nici o infinitate, ci una singura”. Mai tarziu, cand Sfantul Apostol Pavel
a propovaduit în Grecia, intrebat despre ce Dumnezeu a venit sa le vorbeasca, a
aratat cu degetul catre statuia dumnezeului necunoscut. Adica acum cateva mii de
ani, niste oameni pentru noi inculti, inapoiati oricum fata de ce stim acum, au
ajuns la concluzia ca exista un singura lume şi un Dumnezeu unic. Astazi, cu
toata tehnica asta naucitoare, tagaduim existenta lui Dumnezeu şi ii spunem
progres, ne credem evoluati şi ii asteptam pe extraterestri sa ne viziteze.
Poate, daca facem impresie buna, obtinem şi ceva „secrete”. Insa toti acesti
adepti S.E.T.I., care urmaresc universul pentru semne, ignora chiar semnele de
langa ei, pe sfinti, care, atragand Harul, s-au invrednicit de darul facerii de
minuni şi au biruit legea firii omenesti. Si-atunci care e progresul din toata
treaba asta? Sau care e castigul? şi care, paguba? Ce ne impiedica sa cugetam
precum cei din trecut? Sa fi ajuns roboti? Sa fie timpul singurul impediment? Sa
fie modul de viata? Descoperirile stiintifice? Sa fie o degenerare a speciei? Sa
fie o retragere a Harului, prevestitoare a sfarsitului? Iata cateva intrebari.
DEMONTAREA
CATORVA CLISEE
Concret vorbind,
toti din categoria de mai sus, nu evita sa-si dea cu parerea despre Biserica,
desi, asa cum am spus n-au nici macar cele mai mici notiuni despre ce este
Biserica şi nici n-au inceput sa lucreze la despatimirea lor. în asemenea
conditii, care sa fie autoritatea morala pe baza careia isi sustin ideile?
Aproape toti
numesc Biserica institutie. Si-aproape toti se cred nedreptatiti şi pagubiti de
aceasta “institutie”, la care apeleaza totusi în vremuri de nevoie. în rautatea
lor ei invoca urmatoarele argumente:
a) decaderea
clerului;
b) finantarea de
la Stat (banul public);
c) distrugerea
spatiului verde şi inutilitatea bisericilor (ar trebui mai multe spitale, camine
şi orfelinate);
d) Biserica
impiedica progresul şi abureste lumea.
Pe de alta
parte, insa, invoca Biserica atunci cand au loc crime sau alte rele. Asta as
avea de spus la general, iar acum sa trecem la concret.
a) decaderea
clerului: sunt invocate unele fapte imorale ale clerului, precum şi luxul afisat
de unii. Desigur, ambele sunt condamnabile şi dauneaza imaginii Bisericii. Insa,
şi preotii sunt oameni supusi greselii. şi sigur vor fi cativa dintre ei care nu
s-au preotit de dragul preotiei, ci din alte interese. Multi vor spune ca acesta
(si preotii sunt oameni) este un cliseu. Dar de ce sa fie? De ce ajunge Biserica
sa fie confundata cu clerul, este o problema la care nici ei nu pot raspunde. şi
de ce nu sunt recunoscute şi valorile acestei tagme, Cuviosi şi Cucernici
parinti care sunt un exemplu pentru comunitate şi o dovada a Harului lucrator.
De cand 2-3 ierarhi corupti sau care au facut compromisul cu Statul, au ajuns sa
reprezinte imaginea de 2000 de ani a Bisericii. şi de cand greselile Bisericii
Catolice, cum este Inchizitia şi prozelitismul (apropos de clisee) au ajuns sa
fie şi greselile Bisericii Ortodoxe, ea insasi victima a acestui prozelitism?
Iarasi probleme fara raspunsuri reale. Privitor la „luxul” afisat de preoti, ne
lovim de alte situatii hilare: daca are popa o masina decenta nu e bine, de are
Trabant, iar e luat în ras. Daca-si pune termopane, ca restul populatiei, a
furat din cutia milei, daca nu-si pune, uite popa ca nu-i gospodar. Daca are omu
dvd cu dolby surround e lux, fata de altii care n-au ce manca. Daca nu are asa
ceva, atunci e impotriva tehnicii, ia uite ortodocsii astia ce inapoiati. Cum o
dai, cum o sucesti, tot rau iese. Stau şi eu şi ma gandesc, cum ar fi evoluat
crestinismul daca şi oamenii din primele veacuri, cei carora le-au predicat
Apostolii, ar fi fost la fel de suciti. Sa-i fi luat pe Sfintii Apostoli la
intrebari şi sa fi verificat mai intai daca a existat unu' Hristos, ce a facut,
daca chiar a inviat, etc, etc.. Sa fi trimis şi ei misive intre ei sa fi
discutat în agore şi nimeni sa nu fi urmat Apostolilor pana ce nu ar fi avut
dovada concreta, palpabila, incontestabila (oricare ar fi fost ea) a existentei
Mantuitorului.
b) salarizarea
de la Stat: salarizarea clerului de catre Stat şi finantarea Bisericii
reprezinta alte probleme aduse în discutie. Daca stam sa analizam corect,
salarizarea clerului de la stat, nu e chiar cuser, pentru ca se poate ajunge la
„imblanzirea” clerului, asa cum am vazut ca unii preoti au predicat pentru
vaccinarea cu Gardasil, ori nu au luat atitudine impotriva cipurilor, o problema
care, desi a fost pusa în practica mai putin intelept, ramane una din marile
provocari ale zilelor noastre. Pe de alta parte insa, conform Noii Legi a
Cultelor, Biserica devine institutie de utilitate publica, adica sociala, iar în
virtutea acestei „institutionalizari” Biserica (si orice asociatie religioasa)
poate primi bani de la Statul laic! Ceea ce ii supara pe acesti indivizi. Brusc,
uita de rolul benefic al Bisericii de-a lungul istoriei (noastre romanesti) şi
de faptul ca o biserica poate cuprinde şi o biblioteca, o sala de lectura sau o
sala de conferinte. Nu numai atat dar ca anexa poate avea şi o sala de mese
pentru a hrani pe cei defavorizati sau un mic cabinet medical, etc.. Banul
public invocat, care nu si-ar gasi locul în cuprinsul acestor ziduri, nu are
absolut nici o sustinere morala, iar de ceva vreme, nici legala.
In "Evenimentul
Zilei", o ziarista pe nume Dolores Benezic *, a scris o serie de articole
calomniatoare voalat, la adresa Bisericii. Nu mi-am propus sa fac o revista a
presei pe aceasta tema, şi nici nu consider “presa” fituici ca Libertatea sau
Can-Can, puse mereu pe scandal. Insa mentionez cazul Dolores, datorita vicleniei
cu care aceasta ataca Biserica. în finalul unui asemenea dedicat facultatilor de
teologie din tara, autoarea ne propune niste clarificari. Zic “ne propune” şi nu
“aduce”. Astfel, aceasta afirma ca dupa ce a prezentat “expansiunea bisericii în
societatea romaneasca” (expansiune ?!?, nn) intareste ca demersul a fost “unul
juranlistic, de informare”. Apoi în timp ce ma intrebam în sine-mi asupra
autoarei, am inceput sa citesc al patrulea paragraf: “în ciuda numelui, autoarea
seriei de articole este româncă, botezată ortodox şi merge de ani de zile la
aceeaşi biserică din cartier, care a scăpat de demolările comuniste, atunci când
simte nevoia.” Multumim dra/dna Benezic pentru aceasta precizare, sa stiti ca
numele buclucas al dvs., a indus pe multi în eroare, cu privire la
nationalitatea şi apartenenta dvs. religioasa. Acum ca ne-ati lamurit ca sunteti
ortodoxa practicanta, ne-ati mai linistit şi parca altfel şi cititm articolele
dvs., anti-Biserica stiind ca sunteti realmente ingrijorata de binele Bisericii
şi ca nu vreti sa ofensati pe nimeni. Suntem recunoscatori Bunului Dumnezeu ca a
ridicat asemenea cruciati în aceste zile apocaliptice, care sa remarce şi sa
denunte slabiciunile Bisericii, nu pentru a o denigra, ci cum ziceti, pentru a o
curati, ca “aurul în topitoare”.
Si daca tot
vorbim despre chivernisirea banului public, de ce am incepe cu Biserica? Presa
vuieste de risipirea acestor bani. Citeam mai demult ca suntem pe locul 129 la
drumuri, din 133 de tari analizate. Doar Bosnia şi vreo 3 tari din lumea a treia
au drumuri mai proaste. Sau sa vorbim de alte scandaluri care au tinut prima
pagina? Macar o biserica tine sute de ani şi isi desfasoara o activitate
concreta în acest timp, mantuind suflete şi vindecand oameni (atat prin Tainele
sale cat şi prin lucrari misionare de asistenta medicala). O simpla statuie
(bust) costa undeva intre 30000-40000 de euro... Dar potrivncii Bisericii
vorbesc de parca ei sunt singurii contribuabili la bugetul public şi numai din
banul lor s-ar face toate bisericile. Pai daca stam sa ne revendicam partea de
contributie la Buget, atunci ar trebui, ca buni crestini ce suntem sa contestam
multe destrabalari finantate din bugetul ai carui contribuabili suntem şi noi.
Pai nu? La fel cum zic şi ei ca nu de biserici avem nevoie, ci de spitale şi
azile, tot asa putem spune şi noi ca nu de stadioane avem nevoie, unde se injura
şi se omoara, nici de concerte în care se blasfemiaza şi se prosteste lumea, şi
asa mai departe, ci de spitale şi azile, vorba lor. Doar şi crestinii contribuie
la buget... Ceea ce ne duce la punctul urmator: constructia de biserici.
c) ei bine,
potrivnicii Bisericii nu se marginesc numai a critica verbal Biserica, ci
contesta şi constructia de biserici. Un alt aspect care-i arde (pe langa
finantarea de la Buget) este distrugerea spatiului verde şi ca „sunt mult prea
multe biserici”. Trebuie remarcat faptul ca marii ecologisti, care calca iarba
în picioare cand merg la picnicuri duminica dimineata, care n-ar ridica o scama
de pe jos, cum spunea cineva, carora nu le pasa de gardul viu din fata blocului,
daca se usuca sau nu, acestia se vaita pentru spatiul verde distrus prin
construirea de biserici. Ar prefera mai bine sa-l stie parloaga, maidan unde-si
fac nevoile cainii, decat loc consacrat de rugaciune. Dar nota bene, daca orice
altceva s-ar face pe acel loc inverzit, în afara de biserica, este bine primit.
Atunci nu se mai vaita ca o sa-si plimbe copiii prin pronaos sau ca nu mai
miroase a iarba uda la jumatea lui august.
PE CONTRASENS **. BISERICILE TINERILOR
Caz concret: In municipiul Bacau, in complexul sportiv,
care cuprinde bazinul de inot, sala de atletism, sala sporturilor, baza de tenis
si stadionul, cu terenurile de sport aferente, o fundatie a decis sa
construiasca o mica bisericuta, in opinia mea, foarte frumoasa, care sa fie
dedicata tinerilor. Concret, aceste activitati (dedicate tinerilor ortodocsi) se
vor stabili pe viitor, insa initiativa este binevenita.
Bisericuta are o suprafata de
aproximativ 700 metri patrati, si o inaltime nu mai mare de de 40 de metri, la
nivelul turlelor. Ca amplasare, se situeaza intre blocurile din zona, pe un
spatiu „verde” unde-si fac patrupedele nevoile. Privitor la acest spatiu verde,
trebuie mentionat ca unele persoane direct implicate in cadrul primariei au
privit stramb acest proiect, deoarece necesita sacrificarea a... doi copaci. In
zona, nu prea mai sunt alte biserici, deci nevoie ar fi. De altfel, la o
popoulatie de aproximativ 160 000 -170 000 de ortodocsi, Bacaul are vreo 25 de
biserici. Macar ca nu toti sunt ortodocsi practicanti, dar faceti si voi
socoteala, cam cati ar reveni unei parohii? Si atunci, sa-i credem pe cei care
spun ca si-asa sunt prea multe biserici? Mai ales ca fie iarna, fie vara, fie
frig, fie inaduseala, nu numai ca bisericile sunt arhipline, dar si spatiul din
jurul lor este ocupat. Ce alta dovada mai plauzibila poate fi invocata in ideea
construirii de biserici, daca nu asta? Dar deh, cine doarme duminica pana tarziu,
sau pleaca la picnic, nu are cum observa aceasta lume si de aceea i se pare ca
bisericile sunt pustii. Iata si o imagine din alt unghi, pentru a va face o
vedere de ansamblu.
Dinspre rasarit:
Dinspre apus:
Despre aceasta biserica se
spune ca strica spatiul verde. Bun. Fie. Dar hai sa mergem pe fir cum se spune.
Putin mai departe incepe, cum am spus, complexul sportiv. Iar undeva in acest
complex era un parc. „Oraselul copiilor” se chema. Cand eram mic, tata ma lua
deseori in acest parculet, pentru ca era mai aproape, iar cand am mai crescut,
il frecventam si pentru ca eram inscris la diversele sali de sport din zona. De
multe ori ne strangeam cu totii la un „folbal” pe terenurile de langa stadion,
strecurandu-ne prin gardurile sparte din acest parc, pentru ca nu prea aveam
voie altfel :). Altfel spus ma legau amintiri frumoase de acest loc. Ati sesizat
ca vorbesc la trecut? Da, pentru ca astazi, arata asa:
Fara scranciobe, fara banci,
fara copii, fara bicilisti, pustiu. Va intrebati de ce? Simplu: pentru ca si
aici se va construi. Ce? Nu stiu exact, ultima data era planificat un centru
comercial, Billa, parca. Daca nu, altceva. Problema este insa urmatoarea: la
distrugerea acestui parc nu au fost protestatari. Nu tu pichetari, nu tu
amenintari, nu tu codeli ca se taie copacii, nu probleme cu autorizatiile si
alte asemenea. Din contra, o mobilizare generala din partea autoritatilor,
tacere rusinoasa din partea altora care acum isi manifesta nemultumirea ca-si
vor plimba cainii si juniorii prin pronaos din lipsa spatiului verde, iar per
ansamblu indiferenta, laxitate si uitare. Ca sa nu zic interese (financiare).
Mai mult, deplasandu-ne spre stanga, pe langa stadionul din care se vede un
colt, dam de un mic deal, inverzit, in aceeasi nota cu imaginile de mai sus. Un
deal pe care zbenguiam cu cheia in gat cand aveam 5-6 ani, unde ne cataram dupa
gorgoaze, agude si mere padurete. Nu va mai spun ce partie grozava pentru sanius!
Astazi, parte din el e parcare, in alta parte e Petrom, iar alta e de vanzare...
Unde mai pui ca vor sa demoleze actualul stadion, iar in locul lui sa
construiasca un hotel de paispe stele...
(Alte imagini cu acest loc
aici)
Asadar, spatiul verde se
distruge cam peste tot in orase, iar urbea lui Bacovia nu face nici ea exceptie.
Insa, de protestat se protesteaza numai cand se fac biserici. Unul din motive ar
fi ca noi crestinii suntem oameni pasnici. Nu injuram, nu blestemam, nu
amenintam, suntem datori a ierta, a intoarce obrazul. Si de aia multi isi
permit. Insa cu siguranta, atitudinea lor va fi observata si amendata de
Dumnezeul cel Viu. Asa cum si Sfantul Arhanghel Mihail, in cearta pentru trupul
lui Moise a zis diavolului: „Sa te certe pe Tine Dumnezeu”, tot asa sa facem si
noi, sa-i dam in plata Domnului, ca a Lui „este cearta si El da rasplatirea”.
Ceea ce am vrut sa subliniez, a fost, pe de o parte lasitatea „ecologistilor”
care se mobilizeaza numai cand e vorba de construit biserici, iar pe de alta
falsitatea argumentelor invocate de ei si lipsa de obiectivitate de care dau
dovada, dar pe care o pretind de la ceilalti.
Un alt fapt suparator pentru
unii este ridicarea de capele in licee si scoli. Recent, cateva licee din Bacau
au sfintit cate o capela, unde elevii se vor putea ruga in momentele libere. De
asemenea, se va sluji si Sfanta Liturghie si se va oferi consiliere
duhovniceasca. Eu personal, mi-as fi dorit sa fi avut o asemenea capela unde sa-mi
petrec “ferestrele” dintre ore, pentru ca se intampla, desi rar ca un profesor
sa nu vina, iar unele orele scolare sa nu se succeada una dupa alta. Fostii mei
colegi, in asemenea momente populau barurile dimprejur, localuri unde se auzea
ca si desfranau, desi nici toaleta scolii nu a fost ferita de astfel de momente.
Este putin probabil ca acei elevi care mergeau prin baruri, sa fi venit la
capela, macar de-ar si fi existat, insa, ar fi fost un loc de reculegere pentru
noi astialalti. Si mai sunt sigur ca lumina zilei si de urmatorul fapt: ca eu nu
le-as fi spus lor “curvelor” sau “desfranatilor” pentru ce faceau, dar ei mi-ar
fi facut sicane daca m-ar fi vazut iesind din capela liceului. Mentionez acest
lucru pentru a vedea ca “fanatismul” nu caracterizeaza exclusiv pe crestini, asa
cum se vaita unii. Din contra, un crestin adevarat, respecta libertatea data
aproapelui, uraste intotdeauna pacatul, dar niciodata pcatosul. Un crestin
adevarat cunoaste lesniciunea pacatuirii si lanturile cu care pacatul
incatuseaza, devenind o a doua fire. Trebuie mentionat ca unele licee au si
camine pentru cei veniti din mediul rural, deci o capela ar fi foarte binevenita,
camerele internatelor fiind mai mereu zbuciumate.
d) per ansamblu, Biserica
este vazuta ca un factor retrograd, un perpetuu ev intunecat. Dar, asa cum
remarca si Pr. Andrew, „ceea ce lumea numeste 'factori progresivi' sunt de fapt
factori regresivi – regresivi spiritual. Acest paradox se datoreaza faptului ca
noi ortodocsii, avem un sistem axiologic radical diferit de cel al lumii, care 'zace
in pacate', cum spune si Sfantul Apostol Ioan. Noi avem o perspectiva
nemuritoare, vesnica, in timp ce ei au una temporala, muritoare. Intreaga
filosofie a lumii este filosofia mortii. Ei spun: 'traieste confortabil,
bucura-te de viata cat mai poti, traieste numai pentru tine, pentru ca in final
vei muri. Oricum vei muri'. Dar cum poti trai confortabil, cand sabia mortii
atarna deasupra ta? Noi, crestinii, nu iubim moartea, cum face lumea, noi iubim
Invierea. Noi nu suntem primitivi spiritual, noi suntem avansati spiritual – ei
sunt primitivii deoarece cred in moarte.” Iar acelasi parinte, despre salvarea
dorita prin stiinta afirma: „Stiinta este pur si simplu o forma moderna de
idolatrie. Stiinta este cunoasterea creatiei. Idolatria antica presupunea
venerarea creatiei; idolatria moderna presupune venerarea cunoasterii creatiei,
adica a stiintei. Dar e un stadiu la fel de primitiv ca venerarea soarelui,
lunii, muntilor, pietrelor, marilor si raurilor. Paganii din antichitate erau
sclavii idolilor lor, aducandu-le sacrficii umane, iar astazi, noi suntem sclavi
moderni, aducand aceleasi jertfe umane stiintei Cernobalului sau tehnologiei in
vitro. Idolatria presupune ca nu mai suntem liberi sa-l cinstim pe Dumnezeu,
Creatorul. Este evident ca nu ne putem inchina in acelasi timp materiei (divinizandu-o,
nn) si Creatorului. [...] Spatiul, spre exemplu. Acum 50 de ani, trimiteau
primii sateliti, iar in zilele noastre l-au “militarizat”, au “sateliti ucigasi”.
Daca ar ajunge oamenii sa traiasca pe Luna, ce credeti ca se va intampla? Se vor
omori intre ei, asa cum fac si pe Pamant. Un scop al vietii prin tehnologie?
Doar daca acel scop este sclavia.”
Biserica a demonstrat prin
sinaxarul sau bogat ca este singura Cale de urmat, singura solutie la probleme,
singura biruitoare a mortii. Acest lucru nu este deplin recunoscut pentru
simplul fapt ca nu toti sunt(em) traitori adevarati. Insa nu exista nici un
dubiu asupra ce avem de facut, ramane doar sa implinim. Decat sa stea intr-o
stare de indracire, toti acesti contestatari sa vina la Biserica si sa puna
umarul la salvarea neamului romanesc si omenesc. Daca nu, exista si alternativa
lor, aceea de a crea o minunata lume noua, unde sa nu mai fie durere, sclavie,
uriciune, batranete, constiinta, responsabilitate, Dumnezeu, moralitate, boli,
neputinte, o lume in care fiecare isi va lua portia de soma si se va considera
fericit... ***
Mihail B.
* http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/873765/Romania-produce-de-zece-ori-mai-multi-teologi-decat-in-89/
** ContraSENS este blogul
unui ziarist din Bacau, care a criticat constructia de Biserici din banul
public, amenajarea capelelor in licee, avand per ansamblu, o atitudine anti-Biserica.
Desi blogul gazduieste si subiecte de bun simt, aceste postari seculariste au
stat la baza acestui articol.
*** Aluzie la cartea lui
Aldous Huxley, Minunata lume noua.
artcol preluat de pe blogul:
http://rafaeludriste.blogspot.com/
†
Pentru sugestii, propuneri si comentarii scrieti la adresa de e-mail:
contact@turnu.ro
• C 202 • C 203 • C 204 • C 205 • C 206-207 • C 208 • C 209-210 • C 211-212 • C 213 • C 214 • C 215 •
|
