|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
Cuvântul 217
 1
decembrie 1918.
Ce a urmat:
războiul romano-maghiar
scris de
Răzvan Bibire
La şcoală, la lecţiile de istorie
învăţam despre eroica rezistenta romaneasca (si ruseasca) de la Mărăşeşti,
Mărăşti şi Oituz, din 1917. Apoi se trece la lecţia despre Marea Unire de la 1
decembrie 1918. Prea puţin se vorbeşte despre – consider eu – singura campanie
militaro-politica dusă cu succes de România în secolul trecut: Războiul cu
Ungaria din 1918-1919.
După Revoluţia Sovietică, trupele
ruseşti au părăsit frontul românesc, lăsându-ne singuri în faţa germanilor.
Guvernul a cerut armistiţiu şi s-a semnat Pacea de la Bucureşti. Profitând de
înfrângerea Puterilor Centrale pe frontul de Vest, România decide să reintre în
luptă.
Se puneau nişte probleme delicate.
Pe de o parte, situaţia din Basarabia, cu trupele ruseşti la Nistru, era pe
muchie de cuţit. Graniţa de est trebuia apărată. Pe de alta parte, ofensiva în
Transilvania. România putea fi prinsa intr-un război pe doua fronturi.
Pe plan politic se negocia la
Conferinţa de Pace de la Paris.
În prima etapa, Armata romana a
intrat în Transilvania pana la râul Mureş, unde fusese fixata prima linie de
demarcaţie, urmând ca, în martie 1919, pe măsura ce armata şi administraţia
ungara se retrăgeau din Transilvania, sa se ajungă la linia Satu Mare – Oradea –
Arad.
La 21 martie Guvernul maghiar
refuza sa accepte noua linie de demarcaţie fixata de Conferinţa de la Paris şi
demisionează.
Începe războiul
La Putere vine Béla Kun, care
instaurează un Guvern comunist şi începe sa formeze o armata maghiara pentru a
recâştigă teritoriile pierdute, inclusiv Transilvania. în plan politic, Béla Kun
solicita sprijinul Guvernului Sovietic.
România se pregăteşte sa înainteze
cu armata pana la linia de demarcaţie – Satu Mare – Oradea – Arad pe 16 aprilie.
în noaptea de 15 spre 16, insa, armata maghiara ataca. Romanii resping atacul şi
contraataca astfel încât pe 29 aprilie înfrâng trupele maghiare. Motivând ca
doresc sa se apere de un viitor posibil atac, romanii trec de linia de
demarcaţie şi se opresc pe Tisa.
Încep negocieri. în timpul acesta,
Armata maghiara decide sa atace în Cehoslovacia (Ungaria de Sus), pentru a
recuceri teritoriul pierdut. La 20 mai se produce atacul. Cehoslovacii sunt
împinşi înapoi iar Armata Romana, pentru a nu pierde contactul cu trupele
cehoslovace şi sa rişte sa fie atacata de maghiar prin flanc, ataca la randul
ei.
Se poarta o vreme lupte fără vreo
victorie clara, mai ales ca o parte din trupele romaneşti fuseseră trimise în
Basarabia. Zona (re)cucerita de la cehoslovaci este transformata de unguri
intr-o “republica sovietica slovaca”.
Ultimatum sovietic
In 1940 nu era prima oara când
sovieticii ne-au cerut sa evacuam Basarabia. La 1 mai 1919, ministrul de externe
bolşevic, Ghorghi Cicerin, a cerut guvernului roman sa evacueze Basarabia. Daca
nu, se va ajunge la confruntări armate. De-a lungul Nistrului se concentrau
trupele ruseşti.
In noaptea de 26/27 mai, ruşii
încearcă sa cucerească Tighina dar sunt respinşi de trupele romane şi franceze.
Pe frontul politic
Negociatorilor de la Conferinţa de
Pace nu le-a convenit deloc faptul ca trupele romane au ajuns la Tisa şi au
cerut Armatei sa se retragă pe linia de demarcaţie. Guvernul roman a spus ca
trupele rămân la Tisa pana când graniţa dintre România şi Ungaria va fi
recunoscuta pe plan internaţional.
Ameninţat cu atacul forţelor
franco-sârbo-române, Bela Kun îşi opreşte atacul în zona cehoslovaca. Ungaria
semnează armistiţiu cu Cehoslovacia.
României i se cere din nou de la
Paris sa se retragă de la Tisa. Din nou Guvernul de la Bucureşti spune ca se va
retrage doar când armata ungară va fi demobilizată.
Maghiarii ataca din nou
Pe 20 iulie, pe un front lung de
250 km, ungurii trec Tisa şi reuşesc sa pătrundă în adâncime, încercând sa
lovească trupele romane pe flancuri.
Pe 24 iulie romanii contraataca
si-i arunca pe maghiari înapoi peste Tisa. în noaptea de 29/30 iulie trupele
romane trec râul Tisa pe la Fegyvernek şi se îndreaptă spre Budapesta.
Pe 2 august, Bela Kun fuge peste
graniţa, în Austria.
La 3 august Armata maghiara
încetează sa mai existe. 400 de cavalerişti romani intra în Budapesta, fiind,
pentru 24 de ore, singura forţa de ocupaţie.
A doua zi vin restul trupelor iar
Budapesta va rămâne sub ocupaţie romana pana în 1920.
In războiul ungaro-roman, armata
noastră a avut pierderi de 188 de ofiţeri şi 11.478 de soldaţi. Dintre aceştia,
69 ofiţeri şi 3 601 de soldaţi au murit.
†
Pentru sugestii, propuneri si comentarii scrieti la adresa de e-mail:
contact@turnu.ro
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
| 
