|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
Cuvântul 225
 Sub scut?
Pe scut
de Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)
Așa-zisa
revoluție
portocalie din Ucraina s-a încheiat. Iulia Timoșenko
a pierdut alegerile prezidențiale
la o diferență, estimată de pravda.ru, de
5% față de câștigător,
prorusul Ianukovici. Ucrainenii au demonstrat că până la urmă au fost de „5% de
ori” mai deștepți
decât românii, care l-au votat pe ultimul mohican portocaliu, speriați
desigur de comuniști,
de hitleriști,
de moguli, de mongoli și
de alte gângănii care circulă libere prin mințile
românilor.
Toate încercările lui Timoșenko
de a-i minți pe ucraineni au rămas fără ecou. Le-a promis că va mai trage o revuluție dacă i se fură alegerile (vi se pare cunoscut?), că le dă pensii (tăind
probabil „pensiile nesimțite”),
că le redă Insula Șerpilor
și
mută granița Ucrainei pe Munții
Pirinei și
așa
mai departe. Nu a mers. Părerea mea este ca pentru a câștiga
ar fi trebuit să se mute la Dan Diaconescu în studio vreo două săptămâni, să o
roage pe Roxy Manelista să îi compună un imn de campanie
și să
aibă grijă ca în secțiile
de votare din străinătate să voteze câte doi oameni pe secundă. Atunci poate că
da, ar fi continuat „reformarea statului” până ce îl reforma pe tot.
Presa rusă exultă. În primul rând pentru că rușii
nu îi iubesc deloc pe ucraineni. În al doilea rând, pentru că rușii
nu o iubesc deloc pe Timoșenko.
În al treilea rând, pentru că încă o dată doctrina Andropov a KGB s-a dovedit
infailibilă (îl lași
pe oponent la putere să își
frângă gâtul, apoi vii ca salvator al națiunii).
Nu în ultimul rând, pentru că omul care a câștigat
alegerile nici măcar nu vorbește
corect limba ucraineană, fiind de origine rus. Pentru Moscova problema Ucrainei
se apropie de o rezolvare mult mai facilă
și mai
pașnică
decât problema gruzină. Ucrainenii au votat ieri pentru a schimba un naționalism
brutal, completat de un infracționalism
sufocant, cu un federalism care s-ar putea să îi facă să piardă cel puțin
jumătate din actualul teritoriu al statului (fie direct printr-o posibilă
separare, fie printr-o declarare a unui stat federativ, ceea ce înseamnă boală
lungă, dar moarte sigură). Cum mafia nu se sinchisește
de politică, infracționalismul
s-ar putea să rămână așa
cum a fost.
Nu putem să nu ne punem problema dacă anunțul
halucinant al celui ce e actualmente președintele
României referitor la amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul
țării
noastre nu are de-a face cu deznodământul prevăzut al alegerilor din Ucraina.
Presa rusă prezintă în tușe
foarte groase înfrângerea căcăniilor ucraineni drept o victorie contra „marionetelor
Occidentului”. Este posibil ca americanii să fi luat, prin scutul antirachetă,
câteva măsuri de precauție.
Worst case scenario, Ucraina se sparge în bucăți și
Rusia ajunge cu câteva sute de kilometri mai aproape de teritoriul NATO. E un
motiv suficient pentru a dori să îl corupi pe cel mai corupt politician din
Europa și
să îi ceri să facă ceea ce nimeni altcineva pe continent nu ar fi făcut: să facă
din țara
sa ținta
rachetelor intercontinentale rusești.
Aceeași
presă moscovită vorbește
cu unele accente isterice despre faptul că americanii ar pregăti un atac în
viitor asupra Rusiei, publicând în același
timp „viziuni” și
„analize” ale unora care văd o dispariție
a Statelor Unite și
o rupere a lor în nu mai puțin
de șase
state. Cu alte cuvinte, spectrul diviziunii
și al
sfâșierii
în bucăți
este prezent de ambele părți
ale baricadei. Iar pe asigurările lui Băsescu că armele nu sunt contra lor rușii
nu dau doi bani (oare câți
bani o să dăm noi pe gazul rusesc pentru aventura asta?).
Avea președintele
României, chiar și
în cazul în care ar fi fost unul pe deplin legitim, dreptul să permită ca
țara
să devină prima linie de apărare în fața
unui astfel de virtual inamic? Categoric, nu. Rusia nu ne-a făcut până una alta
vreo declarație de război
și înțelept
era să ne vedem de treabă și
să nu ne băgăm unde nu ne fierbe oala. Odată ce acordul CSAT a fost dat, iar
Băsescu l-a și
trâmbițat
public, arătați-mi
și mie
parlamentarul care va vota împotriva lui, riscând să fie catalogat de către
infernala mașinărie
media ca fiind „antinato”,
„antiue”, „antiamerican”, „prorus”, „comunist”, „bolșevic”,
„nostalgic”, „revizionist” și
alte de astea. Polonia și
Cehia i-au dat cu flit lui Bush, fără a deveni antiamericane, când au auzit că
de fapt sistemul nici măcar nu funcționează
cum trebuie și
că ar fi bani aruncați
pe fereastră și
și-ar
face un dușman periculos de pomană (cu
atât mai mult cu cât rușii
au deja generația tehnologică cu care să
penetreze acest scut). Noi însă nu suntem nici polonezi, nici cehi. Din păcate.
Ne place sau nu, ilustrul președinte
ne-a băgat într-un joc în care am nimerit ca musca în lapte. Este jocul de
putere dintre marile țări
ale lumii. Despre acest joc, nici Băsescu, nici fripturiștii pe care îi ține
el prin preajmă nu au nici cea mai mică idee.
Să ne imaginăm că Rusia ne va trece pe lista
dușmanilor
săi. Credeți
cu adevărat că Putin va accepta ca rachetele rusești
să fie îndreptate împotriva României? Eu cred că nu. Părerea mea este că va
alege o cale mult mai economicoasă și
mai civilizată până la urmă pentru a pedepsi crunt România: îl va sprijini pe
Băsescu pentru un al treilea mandat. Efectul va fi egal cu al
bombardamentului nuclear și
se vor face și economii pe criza asta mondială. Rachetele intercontinentale nu cresc
în copaci!
P.S.
Rog pe cei ce se ostenesc să citească aceste rânduri să o facă fără prejudecăți.
M-am săturat să văd cum mi se spune că sunt nostalgic comunist (deși
eram de vreo 16 ani când a dat colțul
comunismul), că vreau reînființarea
URSS, deși eu nu am nimic a face cu spațiul
sovietic.
†
Pentru sugestii, propuneri si comentarii scrieti la adresa de e-mail:
contact@turnu.ro
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
| 
