|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
Cuvântul 227
“Cum sa admitem ca
preotii sa semene asemenea indoieli?
Este un atac la inima credintei noastre!”
(J. Cl. Larchet)
Raspuns
(de
pe site-ul: www.razboiintrucuvant.ro) la ratacirea foarte mare difuzata
prin postarea “Dilema
linguritei” de catre pr.
Lucian Grigore (Pitesti), care ne indurereaza printr-o neinteleasa rasturnare la
180 de grade a atitudinilor sale: de la
marturisirea curajoasa in linia Traditiei
ortodoxe anul trecut, la asumarea acum a unei bizare pozitii de
avangarda secularizanta, “reformista” in ceea ce priveste administrarea Tainei
Tainelor, Sfanta Euharistie. Pentru Parinte nu ne ramane decat rugaciunea cu
durere ca pentru orice frate cazut in mreajele vrajmasului, fara a uita cele
bune ale sale si rugandu-L pe Hristos sa-L intoarca pentru a nu-si pierde
plata marturisirii.
Inaintea sa, opinii similare au fost exprimate si
de alti preoti din Grecia sau Franta in contextul psihozei “porcine” care i-a
speriat pe cei mai ipohondri, combatuti de indata (se va vedea mai jos) de catre
ierarhi si teologi. La noi in tara apologia eretica a “linguritei personale” a
mai fost facuta inca de multi ani de
pr. prof. Vasile Raduca, in al sau
“Ghid al crestinului ortodox de azi”,
dar si prin viu grai, studentilor. Sunt marturii ca nu sunt straini de
conceptii sau practici apropiate nici unii ierarhi de vaza ai BOR, mai ales unii
dintre cei din diaspora (adepti fanatici ai modei
“desei impartasanii”, de import
romano-catolic – in duhul si forma in care se practica – pe care au ajuns sa o
impuna in mod aberant ca regula obligatorie prin unele locuri, cu consecinte
devastatoare pentru viata duhovniceasca, in ciuda “reclamei” mincinoase facute)
ajungandu-se, asa cum spun unele voci, pana la conceptii complet eretice
referitoare la “valabilitatea” Sfintelor Taine. Cat despre
ceea ce se intampla la Timisoara, sub
“obladuirea” Mitropolitului apostat si necait Corneanu… nu mai e de
mult o surpriza.
Alt comentariu (de pe blogul http://saccsiv.wordpress.com/):
Preotul motiveaza faptul ca a zugravit intreaga
scena vomitiva de mai sus (din articolul Pr. Lucian) pentru a promova ideea
folosirii mai multor lingurite. Din CV-ul sau si din modul cum croseteaza
cuvintele ne dam seama ca nu este lipsit de inteligenta si ca stie foarte bine
cum sta treaba cu cauza si efectul. Altfel spus, nu cred ca nu-si da seama de
ceea ce a facut si care este consecinta. In caz ca face pe nedumeritul, ii
explic ce reactii au avut pasajele de mai sus asupra unui frate ce e cu ficatul
un pic in pioneze: de abia s-a abtinut sa nu vomeze si multe ore l-a bantuit
imaginea potirului plin de tot soiul de scarnavii … Ajunsese sa il intepe
ficatul de atata sila si cu greu a putut gusta intreaga zi cate ceva. Este un
frate cu o sensibilitate mai mare, datorata starii sale de sanatate, care insa
se straduie dupa puterile sale sa urce pe scara si care evident de fiecare data
asteapta minunatul moment al impartasirii. In plus, mai stie cate ceva despre
Ortodoxie, nefiind chiar proaspat trezit. Ei bine, daca pe acesta l-a ravarsit
in asemenea hal textul de mai sus, ce sa zicem de un incepator? Sau de unul care
inca este ratacit? Pana la dilema linguritei, imaginea de mai sus li se infige
acestora ca un cui in cap si este foarte grav, deoarece este o lovitura teribila
elementului central al crestinismului: impartasirea cu TRUPUL SI SANGELE
MANTUITORULUI. Unora dintre acesti incepatori sau inca rataciti, le tot poti
spune cum e cu Jertfa de pe Golgota, cu Judecata, cu faptele, etc., dar oare
sigur le va iesi acel cui din cap? Adica ii smintim pe cei micuti, dupa care le
cerem sa treaca un foarte greu examen. Il vor trece oare toti sau unii vor cauta
locurile cu mai multe lingurite? Si daca intre timp vor fi indoctrinati cu
„biserica sora catolica”, oare nu li se va parea mai in regula acolo?
Nu stiu daca se intelege suficient de clar
ceea ce am dorit sa scot in evidenta, insa, ca o concluzie, este extrem de grav
sa folosesti asemenea imagini cand vorbesti de potir. Chiar de ar fi sa
urmaresti, teoretic, cele mai bune si corecte efecte, ceea ce evident, nu este
cazul …
In incheiere, mai scot in evidenta un aspect,
sa-i zicem secundar. Sa ne reamintim din spusele preotului:
„se adunase o peliculă groasă de ruj …”
Problema este insa simpla: DE CE RUJ?
Toti care se spovedesc la el in biserica, trec mai inainte la spovedanie, ca nu
vine nimeni din Galati, de care habar sa nu aibe si de capul sau nu se aseaza la
rand la impartasanie. Asadar, la spovedanie, ce pazeste de nu-i spune mandrei
femei ca in biserica nu se vine sulemenita? Iar daca este o indaratnica
razvratita si indrazneste sa vina chiar la potir cu untura de caine si avortoni
pe bot, de ce n-o alunga? Ca daca i-ar da cu o lingurita separata, CE A
REZOLVAT? Asta apropo si de cele ce scriam la:
Cum trebuie sa se comporte si sa se imbrace
femeile in biserica?
Adica face caz de ruj si gaseste „solutia”:
mai multe lingurite … Incredibil. Si probabil ca nu este singurul. Si atunci ne
mai miram de numarul mare de habauce razvratite ce dau vina pe barbati
spunandu-le „curvarilor, cine va pune sa va uitati?”, atunci cand ele
intra in biserica ademenitor sulemenite si imbracate. Bine au zis fratii de la
RAZBOI INTRU CUVANT: e
vremea cernerii cumplite …
Un răspuns pentru o provocare asemănătoare
apărută în Parlamentul din Grecia s-a dat de către Asociaţia Medicală Ateniană (A.M.A.),
deoarece era una dintre moţiunile procedurii parlamentare cerută de un deputat
şi trebuia să primească un răspuns oficial.
Vicepreşedintele Asociaţiei, Dl. Athanasios
Avramidis, Profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii din Atena, a adus
la cunoştinţa Parlamentului răspunsul următor pe care l-am preluat din presa
vremii:
„Am primit scrisoarea dumneavoastră referitoare
la Sfânta Împărtăşanie şi pericolele transmiterii bolilor contagioase.
Domnule Preşedinte, în legătură cu întrebarea
dumneavoastră referitoare la Sfânta Împărtăşanie oferim următoarele informaţii
pentru aducerea la cunoştinţă publică:
În Parlament, Dl. Agorastis ridică o chestiune
referitoare la metoda Sfintei Împărtăşanii unde Dl. Agorastis se pronunţă
împotriva „tristului şi inacceptabilului fenomen kutalaki, adică a linguriţei
care intră în gura bebeluşilor cât şi a oamenilor foarte bătrâni cu dinţi
cariaţi”!
Este foarte evident că Dl. Agorastis nu ştie că
acest subiect este foarte, foarte vechi şi că această întrebare a fost pusă de
multe ori de-a lungul secolelor, toate părţile specificându-şi poziţiile
vis-a-vis de acest subiect.
Aceasta are de a face în principal cu credinţa şi
nu cu ştiinţele medicale având în vedere că ne aventurăm pe tărâmul puterilor
spirituale şi metafizice care se întinde dincolo de scopul cercetărilor şi al
ştiinţei.
Credinciosul se apropie „cu frică, cu credinţă şi
cu dragoste” de El care a spus: „cel ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
rămâne întru Mine şi eu întru El”
Şi credinciosul este convins că se împărtăşeşte
cu trupul şi sângele lui Hristos. Se apropie cu căinţă de Sfântul Potir, cupa
vieţii, pentru a-L primi pe Hristos, Mântuitorul şi Viaţa din fântâna vieţii şi
nu a morţii!
În numele credinţei sale şi cinstei Dumnezeului
său, este de neconceput pentru el ca Atotputernicul Dumnezeu, care este
dragoste, şi datorită dragostei Sale pentru om S-a urcat pe Cruce, este deci de
neconceput ca El să permită vreodată ca vreo boală să se transmită celor ce se
împărtăşesc cu propriul Său Trup şi Sânge mai ales că îi sfinţeşte cu acestea!
Deci pentru cel ce crede, pentru credincios, nu există nici o problemă!
De aceea, cei ce se îndoiesc şi se tem să nu
contracteze vreo boală, toţi cei ce nu cred în esenţa Sfintei Împărtăşanii, cei
ce nu au nici un motiv să se împărtăşească, şi ăsta-i dreptul lor, pot să stea
departe!
Cu toate acestea trebuie să-i lase în pace pe
ceilalţi mai ales că se observă în general că cei fără de credinţă, toţi ateii
sunt cei ce, mai mult decât probabil, vor crea o problemă vis-a-vis de
pericolele ce se ivesc din Sfânta Împărtăşanie pretinzând a fi foarte
îngrijoraţi de bunăstarea credincioşilor. Şi asta include pe cei porniţi
împotriva credinţei ortodoxe.
Medical vorbind totuşi, nu există nici măcar un
singur caz documentat al vreunui creştin ortodox contractând o boală prin Sfânta
Împărtăşanie!
Nici măcar cazul vreunui preot care trebuie să
consume ceea ce rămâne în Sfântul Potir după ce se împărtăşesc toţi
credincioşii, şi el înghite toate rămăşiţele Sfintei Împărtăşanii, chiar ultima
picătură, până la fund, împreună cu orice ar fi căzut din gura credincioşilor în
Sfântul Potir.
Nici măcar în vremurile în care tuberculoza
măcina populaţia, când sifilisul era o plagă a societăţii şi când lepra scăpase
de sub control şi bineînţeles asta este valabil şi în cazul SIDA.
Nu există aici nici un motiv care să necesite
implicarea ştiinţelor medicale.
Fără a mai menţiona faptul că, în privinţa
Tainelor creştineşti, nu este uşor şi nici nu se cade să implici ştiinţele
medicale deoarece Tainele sunt posibile prin energia forţelor spirituale care se
plasează în afara dinamicii ştiinţei cât şi a medicinii.
De aceea acest subiect rămâne strict o problemă a
Bisericii şi numai Ea poate alege metodologia prin care îşi îndeplineşte
misiunea.
Nu există contradicţie între Biserică şi ştiinţă,
numai cei ce au motive să lupte împotriva Bisericii susţin acest lucru!”
Sfantul Ioan Maximovici ia impartasania
scuipata de o bolnava de turbare:
“O cunoştinţă apropiată de-a vlădicăi, O.
Skopicenko povesteşte că o femeie, Menşikova, a fost muşcată de un câine
turbat şi, neglijând regulile elementare legate de tratamentul muşcăturilor, s-a
îmbolnăvit de turbare.
Când vlădica a împărtăşit-o pe muribundă, ea
fu cuprinsă de una din crizele specifice bolii şi, dând afară spumă pe gură, ea
scuipă şi Sfânta împărtăşanie. Dar
Sfintele Taine trebuie consumate, aşa că vlădica le-a ridicat de pe jos şi le-a
înghiţit, însoţitorii care erau cu el n-au apucat decât să strige:
„Ce faceţi ? Turbarea este foarte molipsitoare
!”.
Dar vlădica le-a răspuns liniştit:
„N-o să se întâmple nimic, doar sunt Sfintele
Taine”.
Si, întradevăr, nu i se întâmplă nimic”.
(Sfantul
Ioan Maximovici, “Predici si indrumari duhovnicesti”,
Editura Sophia, Bucuresti, 2006)
†
Pentru sugestii, propuneri si comentarii scrieti la adresa de e-mail:
contact@turnu.ro
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
| 
