|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
Cuvântul 231
 CONFISCAREA
COPIILOR
Cotidianul EVZ ne
informează cu neţărmurită încredere în conducerea noastră de partid şi de stat
că: "Autorităţile lucrează la legiferarea programelor de educare a părinţilor."
Sub titlul "Românii învaţă meseria de părinte", aflăm că Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) împreună cu guvernul Boc lucrează
la o lege care prevede înfiinţarea a "zeci de centre cu sute de educatori
parentali" care îi vor învăţa pe români cum să îşi crească şi educe copiii.
Vizaţi sunt atât cei
"care au antecedente în abuzul copiilor" cât şi "cei care vor să fie părinţi mai
buni". "Pentru părinţii predispuşi la abuzuri asupra copiilor, cursurile de
educaţie parentală vor fi obligatorii”, ne asigură oficialii ANPDC. Părinţii vor
putea fi şcoliţi atât la domiciliu cât şi în "cabinetul educatorului parental"
şi vor primi teme pentru acasă. Pedagogia care stă la baza acestor cursuri, ne
explică unul din "specialişti", e bazată pe un "model american": "Acolo, astfel
de cursuri au o tradiţie de 30 de ani. Îi învăţăm pe părinţi să nu construiască
educaţia copilului pe interdicţii, pentru că cercetările arată că creierul uman,
cel puţin al copilului, nu reacţionează la negaţie."
Conform Manuelei Dănescu,
coordonatoarea proiectului, acest tip de "educaţie" după "model occidental" îi
vizează nu doar pe părinţii cu probleme, ci şi pe părinţii normali sau pe
viitorii părinţi: "Suportul de curs parafat de stat vizează toate tipurile de
probleme cu care se confruntă familiile din România: copiii cu părinţi normali,
dar care au nevoie de informare; adolescenţii cu probleme, cu părinţi care
muncesc foarte multe ore (...) Sunt vizaţi şi cei care urmează să devină
părinţi, dar şi cursuri care urmăresc integrarea copiilor în societate, începând
cu grădiniţa, pentru că sunt foarte dese cazurile în care cei mici se adaptează
mai greu la noul mod de socializare.” O atenţie deosebită, ca să ne exprimăm în
spiritul noii legislaţii, va fi acordată părinţilor "săraci" sau "mai puţin
educaţi" care, arată dna Dănescu, ar fi "mai predispuşi la forme de abuz asupra
copiilor". "Vrem să facem aşa cum este în Occident. Vrem să-i obligăm prin lege,
astfel încat, dacă şi-au abuzat în vreun fel copiii, chiar şi dacă i-au neglijat
doar, să participe la astfel de cursuri. Dacă vor refuza, ar putea să fie
obligaţi să plătească amenzi consistente ori să muncească în folosul
comunităţii", ameninţă Dănescu. Programul, mai aflam, se aplică deja cu succes
mai ales la ţară, în satele sarace sau de romi.
Aşadar, să recapitulăm beneficiile acestui program:
1. După ce, vreme de 45
de ani, generaţii după generaţii de copii au fost crescuţi de stat, noul stat
neoliberal vizează perpetuarea acestui monopol, în condiţiile în care a
demonstrat că nu e în stare să administreze nimic din ce i s-a dat pe mână.
2. Părinţii care petrec
prea puţin timp cu copiii lor vor fi siliţi prin lege să petreacă şi mai puţin
timp cu familia, deoarece vor fi obligaţi să urmeze aceste cursuri. Cât timp
părinţii iau cursurile, de copii se ocupă statul, care promite să amenajeze
camere de joacă unde copiii să stea pe durata cursurilor de perfecţionare
parentală ale părinţilor.
3. Părinţii săraci care
îşi neglijează copiii vor fi siliţi să plătească amenzi sau să îşi neglijeze şi
mai tare copiii deoarece vor fi obligaţi prin lege să muncească în folosul
comunităţii.
4. În condiţiile în care
nu se defineşte foarte clar ce anume înseamna a-ţi "abuza" sau "neglija doar"
copiii, şi în condiţiile unei ofensive continue împotriva familiei tradiţionale,
motivele pentru care părinţii ar putea fi condamnaţi la reciclare ar putea fi
dintre cele mai arbitrare. De exemplu, pentru că munceşti la corporaţie câte 12
ore pe zi. Sau pentru că ai plecat să munceşti în Italia. Sau pentru că îţi
împărtăşeşti copiii, din aceeaşi linguriţă, la Sf. Liturghie, în condiţiile în
care "specialiştii" şi EVZ au arătat că acest lucru prezintă un pericol pentru
sănătatea copiilor. Sau pentru că nu eşti "tolerant". Sau pentru că fumezi. Sau,
precum în Germania, pentru că vrei să faci şcoala acasă. Sau, precum în Anglia,
ţara de pionierat în domeniul statului-dădacă, pentru că, după ce în timpul
anului abia îţi vezi familia pentru că unii sunt tot timpul la muncă şi alţii
sunt tot timpul la şcoală, îţi iei copiii în vacanţă şi se întorc la şcoală cu o
zi mai târziu.
5. În condiţiile în care
în SUA şi în Marea Britanie se discută din ce în ce mai serios despre revenirea
la nişte standarde de educaţie clasice, în România se importă cu avânt o
"tradiţie" veche de 30 de ani, adică de pe vremea educaţiei progresiste a
stângii radicale. Exact din cauza subminării autorităţii părinţilor şi a
naţionalizării copiilor prin măsuri legislative de genul celei pregătite de
guvernul Boc s-a ajuns în Marea Britanie ca profesorii (Association of Teachers
and Lecturers), cei care au fost în avangarda acestor politici politic-corecte,
să ceară acum ca părinţii să fie amendaţi dacă nu îşi învaţă copiii, care au
ajuns să bată profesorii,
"respectul faţă de autoritate". Aşadar,
treizeci de ani de amendare a părinţilor în numele pedagogiei anarhist-stângiste
introduse acum la noi au dus la necesitatea amendării părinţilor în numele unor
valori exact opuse. După ce mai ieri părinţii riscau să îşi piardă copiii dacă
le trageau o palmă la fund, astăzi riscă să şi-i piardă dacă nu le dau o palmă
la fund. Atât timp cât roadele educaţiei progresiste se revărsau doar asupra
familiei, totul era în regulă. Autoritatea părinţilor poate fi subminată,
autoritatea statului Big Brother, nu. Anarhia familială e bună, dar trebuie
cumva să nu rezulte în anarhie socială. Politicile statului-dadacă, falimentare
din punct de vedere economic, social şi cultural în Occident, sunt transferate,
la spartul târgului, în România.
6. În condiţiile în care
România e condusă de un partid de "dreapta" a cărui prioritate e disciplina
fiscală şi autoritatea bugetară, guvernul mai adaugă un tentacul al
statului-terapeutic, mai creeaza nişte birocraţi, nişte educaţi plătiţi de la
buget şi meniţi a ne spala pe creier. Propun aşadar ca aceste "cabinete", dacă e
să fie create, să fie finanţate nu de contribuabilul roman, care îşi câştigă
existenţa cu preţul neglijării familiei, ci de marile corporaţii, responsabile,
cu complicitatea politicienilor noştri corupţi şi a intelectualilor neoliberali,
de erodarea familiei tradiţionale româneşti.
În genere, având în
vedere ca extinderea statului-dădacă merge în paralel cu ideologia
neoconservatoare şi cu economia neoliberală, după cum a arătat şi istoricul
american Paul Gottfried în lucrările
After Liberalism
şi
Mişcarea conservatoare , propune că
orice măsură menită a spori numărul bugetarilor terapeutici să fie finanţată
prin taxe puse marilor corporaţii care profită de pe urma "distrugerii
creatoare" a vieţii tradiţionale româneşti.
7. În condiţiile în
care, în România, campaniile de vaccinări conduse de miniştrii guvernelor Boc au
avut loc în condiţii contestabile şi contestate, nu putem să nu devenim
suspicioşi când citim că noii educaţi vor avea ca sarcină şi oferirea de
"sfaturi legate de igiena personală şi a familiei (...), de programul
vaccinărilor, de prevenirea bolilor, administrarea tratamentelor şi
monitorizarea stării de sănătate a micuţului."
*
Acum câţiva ani, când am
scris despre declinul familiei româneşti, despre faptul că se sinucid copiii de
dorul mamelor plecate la munci de mizerie în Europa de Vest, un smurf neoliberal
mi-a răspuns că ăsta e "darul libertăţii". Smurful neoliberal cu pricina e în
colegiul Institutului de Studii Populare, think-tankul de "centru-dreapta" al
PDL, partidul responsabil pentru aceste proiecte legislative care împovărează
bugetul, contribuie la proliferarea birocraţiei statului-terapeutic însărcinat
cu reeducarea cetăţenilor, distruge legăturile dintre părinţi, bunici şi copii
şi naţionalizează distopic educaţia copiilor. Nu am auzit de vreun protest al
ISP referitor la acest proiect de lege, ceea ce mă face să cred că neoliberalii
PDL, care nu cred în intervenţia statului în economie, cred în intervenţia
statului în familia românească. Cu alte cuvinte, statul român e prea incompetent
şi corupt ca să decidă care e "binele comun" în materie economică, dar e perfect
dotat ca să facă inginerii sociale.
Neoliberalii PDL sunt
foarte vocali apărători ai globalizării, ai marilor corporaţii şi ai "pieţei
libere", şi inexistenţi apărători ai familiei, ai normalităţii şi ai recentrării
economiei şi politicii româneşti în jurul intereselor naţionale. Problemele
familiei româneşti nu pot fi rezolvate prin intervenţia vicleană, ideologizată
şi punitivă a statului în viaţa familiei româneşti. Problemele familiei
româneşti pot fi rezolvate dându-le românilor şansa să trăiască şi să muncească
cinstit în propria lor ţară. Problemele familiei româneşti pot fi rezolvate doar
încurajând o economie a micilor proprietari, un "capitalism popular" (Reagan), o
economie la scară umană şi un stat reprezentativ. Atât timp cât părinţii vor fi
siliţi să emigreze, să fure sau să moară slugărind la corporaţii, copiii vor
ramâne de izbelişte. Când corporaţiile pun stăpânire pe părinţi, statul pune
stăpânire pe copii. După ce am privatizat statul, naţionalizăm copiii. Va trebui
aşadar să re-naţionalizăm statul ca să ne putem recăpăta familiile.
Mircea Platon,
Confiscarea copiilor,
articol preluat de pe http://www.ziuaveche.ro/editorial/2440-confiscarea-copiilor
†
Pentru sugestii, propuneri si comentarii scrieti la adresa de e-mail:
contact@turnu.ro
• C 216 • C 217 • C 218 • C 219 • C 220 • C 221 • C 222 • C 223 • C 224 • C 225 • C 226 • C 227 • C 228 • C 229 • C 230 •
|
