|
C 231-242 • C 1-123 • C 124-139 • C 140-155 • C 156-170 • C 171-185 • C 186-201 • C 202-215 • C 216-230
C 124 • C 125 • C 126 • C 127 • C 128 • C 129 • C 130 • C 131 • C 132 • C 133 • C 134 • C 135 • C 136 • C 137 • C 138 • C 139
Cuvantul 125
Răsplata pocăinţei
Īn zilele
Cuviosului nostru Vasile era īn Cezareea o văduvă dintr-o familie nobilă şi
foarte bogată, care petrecea īn desfătări şi se tăvălea īn necurăţenia
desfrīnării de mulţi ani. Dumnezeu, Care vrea pocăinţa tuturor, s-a atins de
inima ei cu darul Său şi s-a īndreptat femeia pe calea cea bună. Aflīndu-se
singură, se gīndea la numeroasele sale păcate şi a īnceput a se tīngui, zicīnd:
"Vai mie păcătoasei, cum voi răspunde dreptului Judecător, pentru atītea păcate
ce am făcut? Casa trupului mi-am stricat-o şi sufletul mi l-am īntinat. Vai mie,
cea mai păcătoasă decīt toţi, cui m-am asemănat cu păcatele, desfrīnatei sau
vameşului? Căci nimeni n-a greşit ca mine, mai ales că după Botez am făcut
atītea răutăţi; şi de unde voi avea ştire că mă va primi Dumnezeu,
pocăindu-mă?".
Astfel,
tīnguindu-se, şi-a adus aminte de toate faptele ce a făcut, din tinereţe pīnă la
bătrīneţe şi pe care le-a scris pe o bucată de hīrtie. Mai pe urmă a scris unul
din păcatele cele mai grele şi cu plumb a pecetluit hīrtia. Apoi, aşteptīnd
vremea cīnd Sfīntul Vasile mergea la biserică, a alergat la dīnsul şi
aruncīndu-se īnaintea picioarelor lui, cu hīrtia, zicea: "Miluieşte-mă, sfinte
al lui Dumnezeu, pe mine care am greşit mai mult decīt toţi!". Sfīntul a
īntrebat-o ce voieşte de la dīnsul, iar ea, dīndu-i hīrtia cea pecetluită, i-a
zis: "Iată, stăpīne, toate păcatele şi fărădelegile mele le-am scris pe hīrtia
aceasta şi le-am pecetluit; iar tu, ca un plăcut al lui Dumnezeu să nu le
citeşti, nici să dezlegi pecetea, ci numai cu rugăciunea ta să le curăţeşti,
căci cred că Cel ce mi-a dat gīndul acesta te va auzi cīnd te vei ruga pentru
mine".
Vasile, luīnd
hīrtia, a căutat spre cer şi a zis: "Doamne, al tău este lucrul acesta, că dacă
păcatele a toată lumea le-ai ridicat, cu atīt mai vīrtos poţi să curăţeşti
păcatele unui asemenea suflet; pentru că toate păcatele noastre sīnt numărate la
tine, iar milostivirea Ta este mare şi neurmată". Acestea zicīnd, sfīntul a
intrat īn biserică, ţinīnd hīrtia īn mīnă şi aruncīndu-se īnaintea
jertfelnicului, a petrecut toată noaptea rugīndu-se pentru acea femeie. A doua
zi, săvīrşind dumnezeiasca slujbă, a chemat pe femeie, i-a dat hīrtia pecetluită
precum o primise, zicīnd către dīnsa: "Ai auzit femeie că nimeni nu poate să
ierte păcatele decīt numai Bunul Dumnezeu?". Iar ea a zis: "Am auzit, cinstite
părinte, şi pentru aceasta te-am īndemnat la rugăciune, spre īndurările Lui".
Acestea
zicīndu-le femeia, şi-a dezlegat hīrtia şi a aflat şterse toate păcatele sale,
afară de unul, care era cel mai greu păcat, scris pe urmă. Văzīnd aceasta
femeia, s-a spăimīntat şi bătīndu-şi pieptul, a căzut la picioarele sfīntului,
strigīnd: "Miluieşte-mă, robule al lui Dumnezeu, precum pentru toate
fărădelegile mele ai voit şi ai rugat pe Dumnezeu, aşa şi pentru aceasta te
roagă ca să fiu cu totul curăţită!". Iar arhiereul, curgīndu-i lacrimi şi
făcīndu-i-se milă de dīnsa, i-a zis: "Scoală-te femeie, că şi eu sīnt om păcătos
şi-mi trebuie şi mie milostivire şi iertare! Acela Care a curăţit păcatele tale
este puternic să curăţească şi acest păcat neşters, dacă te vei feri de acum
īnainte de păcat şi de vei īncepe a umbla pe calea Domnului. Apoi nu numai
iertată vei fi, ci şi slavei celei cereşti te vei īnvrednici. Īnsă te sfătuiesc
să mergi īn pustie şi vei afla un bărbat sfīnt, anume Efrem; aceluia să-i dai
această hīrtie şi să-l rogi, ca să milostivească pentru tine pe Iubitorul de
oameni, Dumnezeu".
Femeia, după
cuvīntul sfīntului, s-a dus īn pustie, şi, după o cale īndelungată, a aflat
chilia Fericitului Efrem şi bătīnd la dīnsul, a zis: "Cuvioase părinte,
miluieşte-mă pe mine, păcătoasa!". Iar Efrem, ştiind cu duhul pricina venirii
ei, i-a zis: "Du-te de la mine, femeie, căci şi eu sīnt un păcătos, trebuindu-mi
şi mie de la alţii ajutor!". Atunci ea, aruncīndu-i hīrtia, i-a zis:
"Arhiepiscopul Vasile m-a trimis la tine, ca, rugīndu-te lui Dumnezeu, să-mi
curăţească păcatul meu, cel scris īn hīrtia aceasta, pentru că pe celelalte
păcate el le-a curăţit; iar tu pentru un păcat să nu te leneveşti a te ruga,
pentru că la tine sīnt trimisă".
Cuviosul Efrem
i-a zis: "Nu, fiindcă cel ce a putut milostivi pe Dumnezeu pentru păcatele tale
cele multe, cu atīt mai vīrtos Īl poate ruga pentru un singur păcat. Deci du-te
şi nu sta, ca să-l afli īntre cei vii, mai īnainte pīnă a nu se duce la Domnul".
Ea, īnchinīndu-se cuviosului, s-a īntors īn oraş. Apoi, intrīnd īn cetate, a
sosit la īngroparea Sfīntului Vasile, pentru că acum murise şi se ducea sfīntul
lui trup la mormīnt. Dar femeia īntīmpinīndu-l, a īnceput a striga cu multă
tīnguire, aruncīndu-se la pămīnt şi zicīnd către dīnsul, ca şi cīnd ar fi fost
viu: "Vai mie, sfinte al lui Dumnezeu, vai mie ticăloasei, pentru aceasta m-ai
trimis īn pustie, ca fără a mea supărare să ieşi din corp! Iată m-am īntors īn
zadar, suferind atīta osteneală īn pustie. Dumnezeu să vadă şi să judece īntre
mine şi īntre tine, căci ai putut singur să-mi dai ajutor şi la altul m-ai
trimis".
Zicīnd acestea,
a aruncat hīrtia deasupra patului sfīntului, spunīnd la tot poporul despre
osteneala sa. Unul din clerici, vrīnd să vadă ce este scris pe hīrtie, a luat-o
şi, dezlegīnd-o, n-a aflat īntr-īnsa nimic, căci toată hīrtia era curată şi a
zis femeii: "Nimic nu este scris aici, dar pentru ce te osteneşti, neştiind
iubirea de oameni cea negrăită a lui Dumnezeu, care s-a făcut către tine?".
Văzīnd poporul această minune, a preamărit pe Dumnezeu, Care a dat o asemenea
putere robilor săi, şi după mutarea lor din viaţă.
Din viaţa
Sf. Vasile cel Mare Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie
• C 124 • C 125 • C 126 • C 127 • C 128 • C 129 • C 130 • C 131 • C 132 • C 133 • C 134 • C 135 • C 136 • C 137 • C 138 • C 139 •
|
